Despre General

Generalul de brigadă Roland Pirlogeanu
S-a născut în ziua de 29 noiembrie 1931 în oraşul Cernăuţi, oraş cu profundă rezonanţă istorică.. A îmbrăcat uniforma militară ca elev al Scolii Militare de ofiţeri de artilerie în ianuarie 1951, şcoală pe care a absolvit-o în august 1952 fiind avansat la gradul de locotenent. A primit comanda unui pluton de tunuri din compunerea R.280 Infanteie. In decembrie este numit comandant pluton aruncătoare 120 mm la Bg.53 MA, funcţie ce a deţinut-o până în septembrie 1954 când a fost promovat pe funcţia de comandant de baterie aruncătoare 120mm la B.349 MA.In august 1955 a fost avansat la gradul de locotenent major. Dăruirea, seriozitatea şi în mod sigur, rezultatele obţinute, au determinat promovarea sa în funcţia de locţiitor al comandantului pentru artilerie al Cp.MA din Bg.53 MA. Având încă gradul de locotenent major, susţine examenul şi este admis ca ofiţer elev la Academia Militară în anul 1957, azi Universitatea Natională de Apărare. In timpul studiilor, în august 1958 este avansat la gradul de căpitan. După terminarea studiilor universitare în anul 1960, este repartizat în statul major al R.56 MA pe funcţia de ajutor al şefului de stat major cu pregătirea de luptă.După o lună de zile este numit locţiitor al şefului de stat major al B.3 MA din cadrul regimentului. La nici 30 de ani este numit comandantul B.3 I.Mo. din R.34 I.Mo.Topraisar.
In decembrie 1962 este numit pe funcţia de şef de stat maior la R.40 Mecanizat „Călu2ăreni”, la o lună după ce a fost avansat la gradul de maior. Ca şef de stat major de regiment sub comanda colonelului Dijmărescu, alt nume cu rezonanţă, şi-a perfecţionat deprinderile organizatorice şi calităţile de ofiţer de stat major, rezultatele obţinute stând la baza numirii sale în au2ust 1967 în functia de comandant al R.40 Mc. „Călugăreni”, funcţie deţinută timp de peste 12 ani, până în ianuarie 1979. In contextul evenimentelor din august 1968 în care regimentul a ocupat dispozitivul de luptă pe principalele direcţii de interzis de pe graniţa de sud-est, au fost puse în valoare calităţile personale arătate anterior şi gradul ridicat de pregătire a regimentului pentru a duce acţiuni de luptă. Generalul a comandat R.40 Mc.”Călugăreni”până la sfârşitul lunii ianuarie 1979. Regimentul cu ştatul de pace încadrat în proporţie de 70% , avea posibilitatea desfăşurării pregătirii de luptă acţionând cu subunităţi de valoare, pluton, companie , batalion şi chiar regiment. A participat, acţionând în compunerea D.9 Mc.”Măreşeştrla aplicaţii complexe în poligonul Cincu, ce au inclus mutarea regimentului dintr-o zonă de operaţii în alta, marşul pe roţi, îmbarcarea tehnicii şi personalului în eşalonul de transport pe calea ferată, debarcarea, reluarea marşului pe roţi, realizarea din mişcare a dispozitivului în vederea ocupării şi amenajării fâşiei de apărare a regimentului, pregătirea şi ducerea luptei, pregătirea şi întoarcera în garnizoana de dislocare la pace. Amintesc participarea de excepţie a R.40 Mc.la cea mai complexă aplicaţie cu trageri de luptă la eşalon regiment mecanizat înzestrat cu transportoare amfibii blindate ce a inclus forţarea Dunării. Având în statul major al regimentului oameni cu o bogată experienţă practică, ca mr.Tărcatu, şeful geniului, It.col.Toma Mihai, şeful artileriei regimentului, It.col.Toma Ovidiu, şeful biroului pregătirii de luptă, It.col.Amănăloae, şeful serviciilor, sub conducerea unui şef de stat major de excepţie, It.col.Vâlceanu, generalul, prin militarii de la eşaloanele subordonate şi-a pus în valoare realele calităţi de comandant, obţinând în urma acestor activităţi, rezultate notabile şi ce e mai important, t acestea nu s-au soldat cu evenimente deosebite care să ducă la pierderi de vieţi omeneşti sau de armament şi tehnică de luptă. Ca urmare a acestor rezultate în decembrie 1968 a fost avansat la gradul de It.col., iar în anul 1975, tot în decembrie, în urma susţinerii examenului de colonel, a primit acest grad.
In calitatea sa de comandant de regiment era apreciat atât de superiori cât mai ales de subordonaţi, iar cei din urmă aveau un respect deosebit pentru acesta. Nu s-a temut să promoveze în funcţii importante cadre tinere ,dându-le libertate deplină pentru a se manifesta creeativ pe plan profesional. Dotarea regimentului începând cu anul 1974 cu transportoare amfibii blindate a impus necesitatea însuşirii de noi cunoştinţe tehnice de către ofiţerii de infanterie în special. I-a încurajat să folosească această tehnică în câmpul tactic, începând cu grupa şi terminând cu batalionul şi regimentul, să folosească transportorul ca un complex, utilizând atunci când era necesar, aparatura radio cablestanul, instalaţia de reglare a presiunii în pneuri, a propulsorului în plutire şi a instalaţiei de vedere pe timp de noapte. In ianuarie 1979 a fost încadrat la Biroul Invăţământ şi pregătire de luptă de la Centrul de pregătire al infanteriei şi tancuri de la Făgăraş. La numai un an a fost numit ofiţer 1 în Secţia operaţii a A-2-a, iar în februarie 1981 este numit Seful Secţiei Invăţământ şi Pregătire de Luptă la Scoala de MM şi subofiţeri „Gheorghe Lazăr”, ca doar după 4 luni să fie numit şef catedră armelor întrunite şi instrucţia tragerilor la aceeaşi instituţie. Un an mai târziu, în iunie 1982 este numit locţiitorul comandantului pentru infanterie, funcţie deţinută până în anul 1988 când este numit şef de stat major al Centrului de instrucţie al infanteriei şi tancurilor. La apogeul carierei sale în decembrie 1990, este numit comandantul Scolii Militare a ofiţerilor în rezervă Roman. La comanda acestei instituţii a rămas până când, prin Decretul nr.143 din 26.07.1993 emis de preşedintele României, este avansat la gradul de general de brigadă şi trecut în rezervă. Pentru toate acestea generalul a sacrificat aproape totul, mai puţin cinstea, corectitudinea, principialitatea, adevărul şi mai ales dragostea faţă de oameni.
Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere „Gr. Bg. Roland Pârlogeanu”.

Asteptati...

Inscrie-te la newsletter

Pentru a primi stiri de pe website-ul nostru, va rugam sa va abonati la newsletter.