Cultul eroilor

Istoric

NEAMUL ESTE ETERN PRIN CULTUL EROILOR!”

                                                                                   Nicolae Iorga

Regina-Maria-a-Romaniei-205x300

După Primul Război Mondial, pe întreg teritoriul țării se aflau cimitire în care erau înhumați soldații morți la datorie. Aproape fiecare oraș, fiecare comună avea asemenea cimitire.

Din grija pentru recunoașterea și îngrijirea acestora, s-a emis de către conducerea statului Decretul Lege nr. 715 din 14 februarie 1919 prin care se expropriau terenurile unde erau îngropați ostașii morți în războiul de întregire a neamului.

Această lege avea să fie completată peste un an cu Decretul-Lege nr. 1693 din 22 aprilie 1920.

Instituția căreia i-a revenit nobila misiune de a îngriji, înfrumuseța și păstra mormintele și operele comemorative de război a primit denumirea de “Societatea Mormintele Eroilor Căzuți în Război”. Înființată prin Decretul 4106 din 12 septembrie 1919, în București, “Societatea Mormintele Eroilor Căzuți în Război” avea calitatea de persoană juridică și beneficia de scutiri de taxe poștale, de transport pe C.F.R. și de timbru (Monitorul Oficial nr. 123 din 19 septembrie 1919).

Societatea, deși era o instituție bazată în bună parte pe colaborarea voluntară, inclusiv materială a unor persoane și organizații private, beneficia, în același timp și de sprijinul financiar al statului.

Potrivit articolului 3 din statut, scopul societății era:

  • să descopere locurile unde există mormintele celor căzuți pentru patrie;
  • să aducă acestor morminte îmbunătățirile necesare ca: ziduri împrejmuitoare, cruci, pietre funerare, monumente, mausolee, troițe, capele, plantarea de arbuști;
  • să se îngrijească de organizarea și desfășurarea “Zilei Eroilor” cu marefast religios, școlar, național și militar.

Fondurile societății proveneau din subvenții, donații și legate, cotizații, beneficii rezultate din serbări și reprezentații.

Membrii societății erau de trei categorii:

  • membri fondatori – care luau parte la constituire;
  • membri donatori;
  • membri activi – care cereau să fie primiți în societate.

Familiile celor căzuți în război (părinți, soție, copii), erau de drept membri activi. Nu puteau fi membri cei condamnați pentru neîndeplinirea obligațiilor militare în timp de război.

Organele de conducere ale societății erau adunările generale și comitetele regionale, județene și comunale, suboedonate Comitetului central.

Comitetul Central se compunea din:

  • regina – președinte de onoare;
  • patriarhul – președinte activ;
  • ministrul de război;
  • ministrul de interne;
  • ministrul domeniilor;
  • ministrul cultelor;
  • ministrul lucrărilor publice;
  • Secretarul general din Ministerul de Război;
  • directorul geniului;
  • un profesor universitar;
  • cinci soții de generali morți în război sau în viață.

Comitetele regionale, înființate în toate orașele reședință ale corpurilor de armată, erau formate din:

  • reprezentantul bisericii cu cea mai mare funcție;
  • prefectul județului;
  • comandantul corpului de armată;
  • șeful de stat major al corpului de armată;
  • șeful serviciului geniu al corpului de armată;
  • primarul orașului de reședință;
  • inginerul-șef al județului;
  • protoereul județului;
  • un profesor;
  • inspectorul regiunii silvice;
  • comandantul companiei de jandarmi;
  • cinci soții de generali morți în război sau în viață, alese de adunarea generală.

Comitetele județene și comunale erau constituite pe aceleași principii, sus-menționate, din personalități ale vieții militare, religioase, politice și culturale.

Membrii tuturor comitetelor erau numiți din oficiu de Ministerul de Război și confirmați de adunarea generală.

Cu Înaltul decret nr. 3530 din 24 august 1920 s-a promulgat “Legea pentru cinstirea memoriei eroilor căzuți”, care prevedea: “… constituirea, la București, a unui edificiu comemorativ al războiului de unitate națională, cuprinzând un cenotaf al eroilor deasupra căruia trebuia depusă “Cartea de Aur”, conținând numele eroilor căzuți pentru patrie …, ridicarea de monumente comemorative închinate eroilor, în toate localitățile unde s-au desfășurat actele de eroism ale neamului, efectuarea de lucrări pentru construirea, întreținerea în bună stare și înfrumusețarea mormintelor și cimitirelor eroilor morți atât în țară cât și în străinătate …., prin grija Societății Mormintele Eroilor Căzuți în Război și sub direcția Ministerului de Război”.

Comemorarea eroilor căzuți în război în fiecare an, în ziua Înălțării Domnului, decretată ca sărbătoare națională.

Înființarea în fiecare comună a unui registru numit: “Cartea de Aur”, în care se înscriu:

  • numele tuturor combatanților și necombatanților morți în campania 1916-1919 care s-au născut sau au locuit în acea comună;
  • numele tuturor cetățenilor care au murit din cauza actelor de violență comise de dușmani, ei fiind în exercițiul funcțiunii sau facându-și datoria de cetățeni;
  • numele tuturor combatanților și necombatanților de naționalitate română, din teritoriile alipite, morți sub steag străin în teritoriul națiunii.

Această Carte de Aur se va păstra în localul primăriilor, în sala de onoare și va fi la dispoziția locuitorilor. Pentru românii morți în străinătate se va păstra la legația română.

Familiilor celor morți în război li se vor decerna câte o diplomă specială; dreptul de a o primi și moșteni revine: soției, copiilor, părinților și fraților.

Pentru ca societatea Mormintele Eroilor Căzuți în Război să poată îndeplini prevederile de mai sus s-au stabilit drept fonduri:

  • subvențiile acordate de stat în cuantum stabilit anual de Consiliul de Miniștri;
  • o parte din cota de 10% a timbrului de asistență;
  • din donații și legate;
  • 2% din taxa de 12% încasată de Teatrul Național.

Potrivit “Legii asupra regimului mormintelor de război din România”, decretată cu Nr. 1699, din 31 mai 1927, Societatea Mormintele Eroilor Căzuți în Război și-a schimbat denumirea în “Societatea Cultul Eroilor”, cu sediul în București, menținându-i-se calitatea de persoană juridică acordată prin Decretul-Lege Nr. 4106/1919.

Comparativ cu legislația anterioară, specificațiile în plus erau următoarele:

  • asimilarea mormintelor de război cu mormintele invalizilor de război; cu mormintele tuturor românilor de pretutindeni care au căzut de-a lungul veacurilor pentru dezrobirea și înălțarea neamului;
  • mormintele ostașilor fostelor state beligerante – amice și inamice – situate pe teritoriul român, se vor bucura de același regim ca și mormintele naționale, sub condiția reciprocității;
  • toate mormintele de război – naționale și străine – considerate ca morminte publice, fie că se găsesc izolat sau grupate în cimitire. Tot astfel aveau să fie considerate edificiile, construcțiile sau lucrările, ridicate pentru comemorarea celor căzuți;
  • pentru o mai bună îngrijire și păstrare, mormintele vor fi grupate în cimitire de onoare, osuarii, mausolee, cripte etc.

Finalizarea tuturor lucrărilor privitoare la ocrotirea și îngrijirea mormintelor de război cât și la comemorarea celor căzuți în lupte, se încredința Societății Cultul Eroilor a cărei activitate se desfășura sub auspiciile Ministerului de Război și căreia i se acordau:

  • o subvenție anuală de 6.000.000 lei;
  • o cotă de 2% din totalul încasărilor asupra impozitelor pe spectacole;
  • scutirea de orice impozite și taxe(poștale, de timbru) și transport gratuit pe C.F.R.

Statutul Societății Cultul Eroilor a fost aprobat prin Înatul Decret Nr. 1130 din 02 aprilie 1930. În cele opt capitole referitoare la denumire, scop, membrii, fonduri, organe de conducere și administrație, venituri și cheltuieli se îmbină prevederile legilor anterioare menționate.

Instituția pentru Cultul Eroilor înființată în 1919 se găsea în situația de a efectua recunoașterea, identificarea și centralizarea a peste 400.000 morminte împrăștiate în peste 30.000 locații pe întreaga suprafață a țării. Dintre acestea aproape jumătate erau răspândite în munți, improvizate în graba retragerii trupelor, nesistematizate și fără semne indicatoare.

În decurs de peste un deceniu, Societatea Cultul Eroilor a realizat următoarele:

  • centralizarea, în cimitire ale eroilor definitive, osemintelor a cca. 200.000 de eroi români și străini, ce se aflau în morminte izolate sau grupuri de morminte răzlete;
  • repatrierea, din și în străinătate a rămășițelor a peste 1500 de eroi, pe baza convențiilor stabilite;
  • construirea a 106 cimitire de onoare definitive și a 14 mausolee definitive.  Dintre cimitirele definitive, 6 sunt exclusiv pentru ostașii germani și realizate în colaborare cu delegatul german pentru Cultul Eroilor în România (rămâneau de revăzut și reorganizat 70 de cimitire provizorii din Războiul 1916-1919);

După aplicarea timp de 13 ani a Legii asupra regimului mormintelor de război elaborată în 1927, s-a simțit nevoia ca aceasta să fie revăzută și completată. Astfel a fost promulgată, la 27 iulie 1940, Legea asupra Regimului Mormintelor și Operelor Comemorative de Război. Concepută în general după Legea din 1927, noua lege aducea modificări esențiale, astfel:

  • s-a adăugat în titlul legii sintagma: “operele comemorative de război”. În această categorie intră “edificii, monumente, plăci comemorative, troițe, capele și orice fel de lucrări construite sau care se vor construi pentru comemorarea celor căzuți în război”;
  • s-au asimilat mormintele de război și cele ale ostașilor și civililor căzuți în timp de pace în luptele pentru apărarea granițelor, a ordinii publice și a siguranței de stat;
  • s-au îmbunătățit prevederile referitoare la ocrotirea operelor comemorative de război reglementându-se prin lege controlul ridicării acestora, control ce se va executa prin Ministerul Cultelor și Artelor;
  • crearea unui muzeu pe lângă “Așezământul Național «Regina Maria» pentru Cultul Eroilor” (prevedere introdusă în capitolul comemorarea eroilor căzuți);
  • expropierea terenurilor necesare mormintelor și operelor comemorative de război;
  • numirea organelor de aplicare și execuție.

Îndeplinirea tuturor dispozițiilor prevăzute prin lege se încredințează ”Așezământului Național «Regina Maria» pentru Cultul Eroilor”. Așezământul preia întregul patrimoniu al Societății Cultul Eroilor, care se desființează. Societatea Cultul Eroilor era organizată pe bază de comitete, cu organe de drept și elective, cu largă participare la vot a maselor populare. Această organizare s-a dovedit defectuoasă. Cu excepția Comitetului Central, care funcționa în conformitate cu legea, majoritatea comitetelor nu-și îndeplineau atribuțiile.

Prin noua organizare se asigura o conducere unitară centrală. Așezământul era prezidat, ca și până atunci, de Patriarhul țării, ajutat la conducere de către un “comitet de direcție” și o “direcție generală”.

Direcția generală cuprindea serviciile: secretariat administrativ, contabilitate și ordonanțare, contencios, statistic și tehnic. ca organ de presă avea revista “România Eroică”. Raporturile dintre așezământ și Ministerul apărării Naționale au rămas neschimbate. Ministerul Finanțelor ordonanța și plătea așezământului o subvenție de 8.000.000 lei, anual.

Așezământul Național «Regina Maria» pentru Cultul Eroilor a fost desființat prin Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale Nr. 48,  din 29 mai 1948. Simultan a fost suprimată și revista “Cultul Eroilor”.

Timp de aproape 50 de ani s-a manifestat o foarte slabă preocupare de îngrijire a cimitirelor eroilor și operelor comemorative de război și de menținere trează a cultului față de eroii patriei. În acest răstimp, majoritatea cimitirelor și operelor comemorative de război au suferit deteriorări deosebit de serioase, unele fiind chiar distruse (din cele peste cca. 6.200 existente la acea dată).

După 1989, fostul Inspectorat General pentru Cultură a creat un compartiment cu atribuții în domeniul valorificării tradițiilor militare și patrimoniului istorico-militar, care a reușit – împreună cu alte structuri din minister să realizeze și să actualizeze fondul documentar al problematicii(fișe, fotografii, schițe, liste). S-a realizat, ca urmare a cercetărilor arhivistice, o documentație privind cei aproape 100.000 de morți înhumați în alte 24 de state ale lumii și s-a actualizat parțial documentația realizată în anii 80 referitoare la cimitirele militare, locurile de înhumare și operele comemorative de război românești din toate județele țării.

Alăturându-se preocupărilor acestei secții, un grup de ofițeri în rezervă și retragere au hotărât să înființeze un comitet național pentru restaurarea și îngrijirea monumentelor și cimitirelor eroilor.

 

Descarca aici regulamentul  DE ORGANIZARE ŞI FUNCŢIONARE A CERCURILOR CULTUL EROILOR

Asteptati...

Inscrie-te la newsletter

Pentru a primi stiri de pe website-ul nostru, va rugam sa va abonati la newsletter.