Tag Archives: Armata

Infanteria, prezenta perpetua in armata romana Partea a II-a

Published by:

Evolutia infanteriei de la razboiul de independenta pana in prezent

Castigarea independentei a fost obiectivul strategic la care si-au adus contributia toti factorii de decizie, de la conducerea politica si militara pana la cele mai mici componente ale vietii economice.
Este cunoscut faptul ca dupa realizarea unirii de la 1859 s-a trecut,, in pofida obstacolelor ridicate de Poarta Otomana, la dezvoltarea intr-un ritm rapid a industriei, comertului, mijloacelor de transport, bancilor si societatilor de asigurare, ce au consolidat economia capitalista si a intarit puterea burgheziei romanesti , facand-o sa suporte tot mai greu suzeranitatea otomana ce ingreuna atingerea obiectivelor economice.
Independenta devenise in aceste conditii imperios necesara.
Pentru realizarea dezideratului propus s-a actionat in principal pe urmatoarele directii:
-Initierea de actiuni politice si diplomatice pentru eliminarea ingradirilor impuse de Inalta Poarta la investirea printului Carol;
-fructificarea cadrului European favorabil, determinat de intensificarea miscarilor de eliberare a popoarelor din Balcani;
-intreprinderea de actiuni pe arena internationala ce vizau obtinerea independentei pe cale pasnica, prin tratative politico-diplomatice cu Poarta;
-initierea tratativelor de la Livadia in septembrie 1876, prin care Romania accepta trecerea trupelor ruse pe teritoriul romanesc in vederea actiunilor impotriva imperiului otoman.Conventia semnata la 4 aprilie 1877 la Bucuresti acorda “libera trecere”trupelor ruse iar Rusia garanta apararea si mentinerea integritatii teritoriale a Romaniei.

Agravarea progresiva si pericolul izbucnirii razboiului ruso-turc a culminat cu trecerea Prutului de catre trupele ruse in noaptea de 11/12 aprilie indreptandu-se spre Dunare.Inca din data de 6 aprilie ca masura de prevedere s-a declansat mobilizarea armatei permanente si teritoriale cu rezerva ei. Ca dovada necontestabila a inaltei constiinte patriotice si civice aceasta actiune s-a desfasurat rapid,cu precizie si in ordine,astfel incat pana la 25 aprilie mobilizarea a fost incheiata, asigurandu-se paza teritoriului cu 33 batalioane, 4 escadroane si 8 baterii de militii.
Mobilizarea a ridicat efectivul armatei Romane la 100.000 de luptatori din care in armata operativa 58.700 oameni, 12.300 cai si 100 tunuri.
Ca raspuns al actiunilor ruse si romane ,Poarta Otomana a declansat atacuri cu artileria trupelor dispuse la sud de Dunare, atacate fiind orasul Braila, Calafatul, Bechet, Oltenita si Calarasi.
Ca raspuns armata romana a deschis focul asupra Vidinului.
Ca rezultat a unui cumul de factori (atitudinea armatei,presei si populatiei) la 29 aprilie Camera Deputatilor si la 3o aprilie Senatul ,au declarat starea de razboi intre Romania si Imperiul Otoman.
La 9 mai 1877 expresie a aspiratiilor intregii natiuni, Parlamentul intrunit in sedinta extraordinara proclama Independenta Romaniei. Kogalniceanu, ministrul de externe, declara : “Suntem independenti, suntem o natiune de sine statatoare!”.
Semanarea de catre regale Carol I pe data de 10 mai 1877 a decretului prin care se proclama independenta Romaniei, realizeaza in fapt nazuinta de secole a poporului si deschide calea prin care armata romana isi va dovedi dragostea de tara, spiritul de jertfa si sacrificiu pe campurile de lupta.
In cadrul operatiunilor armate ce au urmat, infanteria compusa din doua corpuri de armata, a organizat, concomitent cu operatia de acoperire a granitelor pe un front cu o largime de 1050 de km, mobilizarea si concentrarea armatei .
Dispunerea celor doua corpuri de armata aveau ca obiectiv principal evitarea unor agresiuni din partea Turciei dinspre Vidin si Turtucaia Rusciuc, a asigurat deplasarea si concentrarea trupelor ruse destinate actiunilor din Balcani.
Actiunile militare ale armatei romane peste Dunare au inceput la solicitarea comandamentului armatei tariste,marele duce Nicolai sub directa comanda a regelui Carol I.
Trebuie sa amintim faptul ca regele Carol nu a semnat initierea inceperii actiunilor de lupta de catre armata romana un document oficial pe baza caruia la incheierea actiunilor sa se fructifice cat mai eficient starea de fapt.
Participarea directa a armatei romane la actiunile militare la sud de Dunare s-a desfasurat in principal prin :
participarea armatei romane la batalia a treia de la Plevna;
-batalia de la Rahova ;
-batalia de la Vidin.
Angajarea in actiunile militare a armatei romane s-a facut la Nicopol incepand cu data de 16 iunie 1877 de catre o brigada de cavalerie si una de infanterie avand ca misiuni :
-interzicerea comunicatiilor catre Rahova ;
-asigurarea podurilor peste raul Osma ;
-garzi si patrule in garnizoana Nicopol;
-recunoasteri spre Rahova si Plevna;
-asigurarea trecerii Dunarii catre fortele principale ale armatei romane.
In situatia nou creata de participarea masiva a armatei romane la actiunile militare la sud de Dunare,armata activa a fot reorganizata in armata de operatii compusa din trei divizii : ( 43.414 militari, 7.170 cai si 10 tunuri) sub comanda generalului Cernat si Corpul de observatie compus din trei divizii : (11.380 militari, 1.350 cai si 74 tunuri). Au fost concentrate si militiile din Oltenia.

Atat armata de operatii cat si corpul de observatie aveau in compunere in principal trupe de infanterie, cavalerie si artilerie.
Trecerea Dunarii si concentarea in zona Plevna de catre armata romana destinata actiunilor de lupta, compusa din diviziile 3 si 4 si de rezerva s-a desfasurat pana pe 24 august, zi in care s-a convocat un consiliu de razboi, consiliul hotarand ca cel de-al III-lea asalt asupra Plevnei sa fie executat pe data de 30 august .
Cel de-al III-lea atac asupra Plevnei in care armata romana a pierdut din cadrul D.3 I. 26 de ofiteri si 683 de gradati si soldati – morti si raniti, iar D.4 I.a pierdut 27 de ofiteri si 1300 de gradati si soldati – morti si raniti.
Singurul succes obtinut in cel de-al III-lea atac asupra Plevnei a fost cucerirea redutei Grivita.
Printre cele 2.036 de victime, morti si raniti amintim nume de militari, ofiteri, gradati si soldati jertfiti pe campul de lupta printre care : Valter Maracineanu comandant batalion ,maior George Sontiu commandant batalion , lt.Cracalia, lt.Chivu Stanescu, sublt.Nicolae Narcea, sublt.Constantin Vlescu, lt.col.Sergiu Voinescu, mr.Candianu Popescu, cpt.Moise Groza.
Eroismul ostasilor romani a fost evocat atat de presa interna cat si de cea internationala.
Insuccesul actiunilor militare in afara de cucerirea redutei Grivita a fost determinat de :
-cunoasterea terenului si reprezentarea pe harta dificila;
-executarea unor actiuni de cercetare si recunoastere in adancimea imediata a inamicului aproape inexistenta;
-inzestrarea neadecvata a artileriei ce a dus la deteriorarea nesemnificativa a fortificatiilor adversarului;
– forma sistemului de aparare otoman permitea aprovizionarea permanenta a trupelor cu alimente si munitie din Sofia si Vidin;
– stabilirea gresita a loviturii principale;
– folosirea neadecvata a cavaleriei;
– folosirea masata a trupelor;
– coordonarea deficitara a actiunilor de lupta in timp si spatiu.
Avand in vedere cele aratate anterior factorii militari de decizie au luat hotararea de a trece la incercuirea Plevnei.
Consiliul de razboi aliat din data de 1 sept.1877 la care au participat regele Carol ,tarul Rusiei Alexandru al II-lea, marele duce Nicolae, generali rusi si romani, au luat hotararea sa mentina aliniamentul atins si consolidarea liniei de asediu.
Incercuirea si asediul Plevnei a cuprins doua etape:
-miscari si lovituri pentru completa izolare a Plevnei si taierea legaturilor cu Sofia si Vidin;
-angajarea de actiuni de lupta pentru largirea spatiului necesar manavrelor fortelor ce au realizat incercuirea.

Participarea armatei romane la prima parte a actiunii de incercuire s-a soldat cu pierderea a 2 ofiteri morti si 21 de raniti, 964 de soldati morti si raniti doar in ultimul atac asupra redutei Grivita 2.
Cum pierderile D.4 I. au fost de peste 50% a fost regrupata si inlocuita de catre divizia de rezerva ce devine D.2 I.
Armata romana a participat la atacul asupra Rahovei pentru a taia caile de comunicatii ce legau Nicopol si Plevna, Sofia si Vidin si pentru a anihila trupele de basbuzici ce amenintau functionarea serviciilor romane si ruse constituind si un pericol pentru trupele ce actionau in dispozitivul de incercuire al Plevnei.
Actiunile de lupta pentru cucerirea Rahovei au inceput la 12 octombrie si s-au incheiat la 9 noiembrie .
La aceste actiuni au participat din partea armatei romane detasamentul col.Slaniceanu compus din : R.10 dorobanti ,B.1/R.15 dorobanti, B.1/R.4 dorobanti.
Pierderile suferite pentru cucerirea Rahovei au fost de 4 ofiteri morti, 4 ofiteri raniti, 158 gradati si soldati morti, 181 raniti.
Si luptele de la Rahova au constituit izvor de bucurie si mandrie in randul populatiei si reflectate in presa interna si internationala.
Incercuirea definitiva a Plevnei, interceptarea cailor de comunicatii cu exteriorul si bombardamentul puternic de artilerie, a creat gruparii otomane a lui Osman Pasa o situatie deosebit de dificila.
Refuzand propunerea de capitulare, Osman Pasa a hotarat sa paraseasca Plevna, constituind o puternica grupare de atac prin forta careia sa rupa incercuirea si sa se indrepte spre Sofia.
Actiunile de lupta au inceput in dimineata zilei de 28 noiembrie printr-un atac otoman asupra trupelor ruse.
Trupele armatei romane au actionat, o parte pentru ocuparea redutelor din prima linie de la Opanez, o parte trimise sa ocupe Plevna si o parte constituita in doua coloane sa atace inamicul care mai rezista.
Tentativa de a se deplasa spre Sofia fiind esuata , Osman Pasa a capitulat.
Armata rusa si romana au capturat 10 pasale, 128 ofiteri superiori, 2000 ofiteri inferiori, 42.000 soldati, 77 tunuri si o mare cantitate de munitie.
Pierderile turcilor au fost de aproximativ 6000 militari morti si raniti.
Armata romana a pierdut : 2 ofiteri raniti si 100 soldati morti si raniti.
Ultima mare actiune a armatei romane in razboiul de independenta este batalia de la Vidin la care a participat:
corpul de vest format din D.1I, D.4 I, Divizia de rezerva, D.2 I, D.3 I.
Marile unitati amintite aveau un efectiv de 15.345 vanatori, infanteristi si dorobanti, 2.148 calarasi si rosiori, 84 piese de artilerie.
Pregatirea si ducerea actiunilor de lupta au fost executate in conditiile unei ierni foarte grele cand temperature a scazut pana la – 25 grade C.
Inaintarea spre Vidin s-a desfasurat prin actiuni de lupta cu trupele inamice duse de catre avangarda D.1I.
Cucerirea Vidinului a avut doua etape :
-actiuni concentrice pentru izolarea din exterior a cetatii ;
-actiuni pentru cucerirea efectiva a cetatii.
Actiunile de lupta s-au desfasurat in perioada 12 ianuarie – 12 februarie .
Inaltarea drapelului tricolor pe 12 februarie 1878 incheie in mod glorios participarea armatei romane la Razboiul din 1877- 1878.
Pierderile armatei romane in razboiul de independenta au fost de peste 10.000 de persoane.
Tratatul de pace de la San Stefano din 19 februarie 1878 la care Romania nu a participat s-a recunoscut independenta Romaniei, a Serbiei si Muntenegru iar Bulgaria a devenit autonoma . S-a hotarat totodata autonomie administrative a Bosniei si Hertegovinei.
Imperiul otoman ceda Rusiei, ca despagubiri de razboi, Dobrogea iar Rusia isi rezerva dreptul de a o schimba cu partea Basarabiei pierduta in 1856.
Pentru a pastra echilibrul de forte paneuropean s-a impus reluarea negocierilor si in iulie 1878 la Berlin s-a desfasurat Congresul de pace la care Romania si Serbia au participat dar au avut doar rol consultativ. Aici s-a stabilit includerea Deltei Dunarii si insulei Serpilor in statul roman dar statul imperial rus nu a acceptat stabilirea granitei romano-bulgare la sud de Silistra. Aceasta s-a stabilit abia in 1880 dar a luat Romaniei trei judete romanesti din sudul Basarabiei – Cahul, Belgrad si Ismail, fapt ce a nemultumit profund conducerea statului Roman.
Din pregatirea si desfasurarea razboiului de independenta s-au desprins urmatoarele aspecte principale :
-pregatirea razboiului in concordanta cu scopul politic urmarit;
-necesitatea obiectiva a acoperirii granitei de sud pe un front de 650 km.;
-cresterea considerabila a contingentelor si pregatirea lor;
-necesitatea unei mai bune cooperari intre infanterie si artilerie;
-necesitatea cunoasterii in detaliu a terenului si a inamicului;
-apropierea de inamic prin saparea pe timpul noptii sau a cetii a unor santuri pentru apropierea cat mai mult de pozitiile inamicului;
-atacul inamicului prin salturi si adapostire;
-necesitatea folosirii dispozitivelor de lupta dispersate pentru a reduce pierderile produse de focul inamicului si a asigura lovirea inamicului de la inceput cu forte puternice;
-folosirea de catre unitati si mari unitati a tuturor formelor de manevra;
-necesitatea asigurarii unui echilibru intre numarul unitatilor de infanterie si cavalerie pentru a avea posibilitatea ca cea din urma sa asigure exploatarea succesului;
-necesitatea asigurarii si folosirea corecta a rezervei;
-pregatirea pozitiilor cucerite pentru a asigura respingerea contraatacurilor inamicului.
Trebuie sa nu scapam din vedere si contributia deosebit de semnificativa a populatiei tarii la efortul de razboi concretizat prin :
-contributia cu alimente, echipament si animale;
-asigurarea transportului materialelor si munitiilor pana aproape de linia frontului;
-sprijin moral pentru cei aflat pe front.
Pe langa recunoasterea internationala a contributiei ostirii romane la razboiul de independenta, recunoasterea interna s-a realizat prin :
-decorarea unui numar mare de militari de toate gradele cu “Virtutea Militara” si crucea “ Sf.Gheorghe”;
-redenumirea unor strazi care au primit urmatoarele nume : Calea Victoriei, Calea Dorobantilor, Calea Calarasilor, Calea Grivitei, Calea Plevnei, Calea Rahovei, Str.Smardan,B-dul Independentei;
-nume date unor localitati ca : Plevna,Curcani, Vanatori, Rosiori sau ca judet:Calarasi.

Pentru a pastra vie memoria ostasilor romani cazuti pe campurile de lupta din razboiul de independenta in anul 1877 la 100 de ani de la aprigile lupte, regizorul Sergiu Nicolaescu a turnat filmul “Pentru patrie “si amintesc cu justificata mandrie ca si eu un tanar locotenent am participat la turnarea acestui film cu alti camarazi din Regimentul 4o Mecanizat Calugareni.
Concluziile desprinse din participarea armatei romane la razboiul de independenta au fost concretizate in urmatorii ani in principal prin reorganizare si inzestrare.
Reorganizarea a inceput prin aplicarea Legii nr.1677 din 8 iunie 1882 prin care se stabilea ca la pace sa existe doua elemente principale : armata activa cu rezerva si armata de militii.
In anul 1900 dupa reorganizare armata avea urmatoarea compunere:
4 comandamente de corpuri de armata, 9 comandamente de divizie, 9 batalioane vantaori, 34 de regimente infantarie fiecare cu cate 3 batalioane, 11 regimente de artilerie de camp fiecare compuse din cate 6 baterii de artilerie de cal.75 mm si 6 baterii obuziere 12o mm, 2 regimente artilerie de cetate, un regiment artilerie de asediu si 2 regimente de geniu.

Inceputul primului razboi mondial a gasit armata terestra in urmatoarea structura :
5 corpuri de armata ;
15 divizii de infanterie;
2 brigazi rosiori si 5 brigazi de calarasi;
25 regimente de artilerie;
2 regimente de geniu;
alte structuri(subunitati de cai ferate, companii telegrafice, sectii de aerostatie, automobile si porumbei).

Inzestrarea armatei si in special a infanteriei a fost determinata de rapida dezvoltare tehnologica in domeniul militar si noua structura a armatei.
Preocuparea principala a fost inzestrarea armatei cu modele de ultima generatie din care amintim:
-carabinele Henry- Martin model 1879 importate din Germania ( 142.906 pusti, 17.707.676 cartuse);
-pusca cu repetitie Mannlichen model 1893 (271.130 pusti,194.517.000 cartuse);
-pusca cu repetitie Mannlichen model 1889 (60.000 pusti ,28.229.856 cartuse);
-mitraliera Maxim model 1909(413 pusti- 20.134.964 cartuse);
-pistol automat Steyr model 1912 (50.000 pusti – 50.000.000 cartuse ).

O alta directie in care s-a actionat constant a fost pregatirea trupelor determinata de caracteristicile armamentului din dotare, schimbarile in organizarea armatei si in special a infanteriei si cresterea numarului unitatilor si efectivul infanteriei.
S-a insistat pe caracterul practic aplicativ al instructiei determinat de realitatile campului de lupta.
O atentie deosebita s-a acordat pregatirii cadrelor de la toate esaloanele precum si sporirii numarului acestora.
Institutiile de invatamant militar in perioada 1879- 1914 au fost :
Scoala fiilor de militari (Iasi) ;
-Liceul militar din Iasi ;
-Liceul militar de la Manastirea Dealu (1912);
-Liceul militar Dimitrie Sturza (1916) ;
-Scoala militara de infanterie si cavalerie cu durata de instruire de 2 ani la care participau :
-absolventii liceelor militare( Iasi si Craiova);
-absolventii de liceu cu varsta de 17-21 ani;
-sergentii si caporalii merituosi cu stagiu de cel putin 1 an cu varste pana la 25 ani;
Scoala speciala de infanterie care avea ca scop pregatirea tinerelor cadre.Durata cursurilor era de 1 an de zile,unde instruirea avea un caracter aplicativ si practic;
Scoala superioara de Razboi infiintata in 8 august 1889 care asigura cadrele necesare statului major ;
Pregatirea militara in afara tarii( Franta si Germania).
O alta latura a pregatirii militare a fost pregatirea ofiterilor de rezerva.
Ofiterii de rezerva proveneau din voluntari si absolventi de liceu cu bacalaureat dupa efectuarea stagiului militar si trecerea unui examen de ofiter de rezerva.
Scoala copiilor de trupa institutie cunoscuta incepand cu anul 185o.
O atentie deosebita s-a acordat si pregatirii subofiterilor in cadrul Scolii militare de subofiteri, infiintata in 1908 iar ulterior intre anii 1910- 1917 au functionat scoli de subofiteri cate una pentru fiecare corp de armata.
Au luat fiinta publicatiile militare (Revista Militara, Revista Armatei, Revista Infanteriei, Revista Artileriei, Revista sanitara).
O deosebita atentie s-a acordat pregatirii practice a trupelor prin elaborare de noi regulamente.
S-a renuntat la dispozitivele in coloana, adoptandu-se cele in formative risipita cu esalonarea fortelor in adancime.
S-a acordat importanta necesara atat ducerii luptei de aparare si ofensiva si manevre in cadrul acestor actiuni de lupta.
Pregatirea militara a populatiei a fost o preocupare permanenta a factorilor de decizie si era conceputa ca o pregatire infanteristica.
Secolul XX avea sa puna Europa in fata a doua conflagratii deosebit de violente cu repercursiuni deosebit de grave pe plan economic, politic si militar.
Razboaiele balcanice au fost determinate de conflictele dintre imperiul ottoman slabit si noile state aparut:Bulgaria, Serbia, Muntenegru si Grecia.Au fost doua razboaie balcanice,primul in 1912,incheiat cu armistitiu iar urmatorul declansat de bulgari, razboi la care participa si Romania ,care obtie Cadrilaterul,teritoriu locuit de turci si tatari,teritoriu ce va adduce grve consecinte in conflictual ce va urma.
Primul razboi mondial a inceput la 28 iulie 1914 a durat peste 4 ani, au participat 33 de state si s-a soldat cu aproape 10 milioane morti si 20 milioane raniti si mutilati, cu pagube de peste 278 miliarde dolari si s-a incheiat la 11 noiembrie 1918 de cand s-a soldat cu disparitia a doua mari imperii – Tarist si Austroungar – si aparitia de noi state independente.

Prima conflagratie mondiala s-a desfasurat intre doua mari tabere:
Tripla intelegere (Antanta) compusa din Anglia, Franta , Rusia hotarata sa opuna expansiunii germane si
Tripla alianta, compusa din Austroungaria, Germania si Italia.
In perioada 1914 – 1918 statul roman a trecut prin urmatoarele etape :
1914 – 1916 – neutralitate (28 iulie 1914 – 27 august 1916);
1916 – 1917 – beligeranta (27 august 1916 – 27 noiembrie 1917);
1917 – 1918 – armistitiu (27 noiembrie 1917 – 7 mai 1918);
1918 – beligeranta ( 9 noiembrie 1918 – 11 noiembrie 1918).
Scopul participarii armatei romane la primul razboi mondial a fost recunoasterea drepturilor Romaniei asupra Transilvaniei care fusese incorporata in regatul Ungariei in anul 1867.
Trebuie sa recunoastem inca de la inceputul razboiului ca au existat mari diferente intre inzestrarea si pregatirea armatei romane comparativ cu fortele inamicului in special forte germane :
mitraliere 1-2 la 1 batalion roman si 6-8 la germani;
12 pusti mitraliere, 4 aruncatoare de mine, suficiente grenade – la armata germana;
incadrarea insuficienta cu ofiteri si pregatirea precara;
-lipsa coeziunii;
-existenta unei instructii sumare;
-lipsa oamenilor instruiti pentru completarea pierderilor.
In pragul intrarii in razboi armata romana avea in compunere : 2o divizii infanterie, 2 divizii cavalerie, artilerie, trupe de geniu, aviatie, marina militara.
Etapele, partile sedentare si formatiunile din zona interioara.
Efectivul infanteriei in cadrul trupelor combatante era de 8116 ofiteri, 413.839 subofiteri, soldati si gradati, avand un procent de 81% din totalul fortelor mobilizate.
Marile unitati de infanterie erau organizate pe 5 corpuri de armata avand in compunere 366 batalioane cu 574 mitraliere.
Au fost mobilizate : Marele Cartier General, 4 comandamente de armata, 6 comandamente de corpuri de armata(1,2,3,5,6,7), comandamentul Corpului 4 armata a devenit comandamentul armatei de nord.La 15 august au mai fost create 2 divizii (21,22) iar pe 28 august si divizia 23 infanterie.
La terminarea mobilizarii armata avea un efectiv de 813.000 militari fata de 127.000 – efectivul de pace.
Scopul strategic al planului de actiune al armatei romane era infrangerea fortelor inamicului in Transilvania, iesirea in vaile Tisei si Dunarii nijlocii, adica in zona de hranire a armatelor austro – ungare.
Pentru realizarea acestui plan armata romana cu majoritatea fortelor, respectiv Armata de nord, A. 2 si A. 1 reprezentand 75% din efective treceau la ofensiva in Transilvania pentru realizarea obiectivului strategic iar A. 3 (25% din forte) aparau frontiera de sud iar in rezerva marelui Cartier General a fost pastrat Corpul 5 armata.
Trebuie sa scoatem in evidenta faptul ca intrarea Romaniei in razboi s-a facut fara a se tine seama de situatia defavorabila de pe fronturile europene care au influientat in mare masura actiunile armatei romane , cat si deznodamantul campaniei, au dat posibilitatea Germaniei si Austroungariei sa-si foloseasca rezervele eficient impotriva Romaniei.
Declansarea ofensivei s-a facut pe 27 august 1916 incepand cu ora 21,00.
Actiunea armatei romane a fost realizata prin surprindere si deosebit de viguroasa realizand obiectivul principal:
patrunderea in Banat si Transilvania pe 17 directii definite de trecatori realizand capete de pod dincolo de munti.
Ofensiva din Transilvania nu a fost sustinuta conform intelegerilor
( ofensiva rusa in Galitia si frontul de la Salonic) dar a reusit sa ocupe aliniamente ce cuprindeau orasele Sibiu, Brasov, Toplita, Miercurea Ciuc.
Declansarea in sud a ofensivei de catre coalitia germano-bulgara-turca a dus la schimbarea planului de campanie a armatei romane, astfel incat ofensiva din Transilvania a fost oprita iar o parte din forte au fost transferate pe frontul de sud pentru manevra de la Flamanda.
Trebuie sa amintesc faptul ca impotriva acestui plan s-a opus Generalul Prezan care considera ca ofensiva din Transilvania trebuia continuata cu toata energia.
Mutarea efortului in sud a creat mari probleme :
trupele din Transilvania nu-si atinsese obiectivele ;
se gaseau dispuse in grupari izolate cu mari intervale intre ele fara a putea asigura cooperarea dand posibilitatea inamicului sa le atace succesiv.
Insuccesul manevrei de la Flamanda, mutarea efortului armatei in vest pe frontal din Transilvaniaau avut un profund impact negative.Mutarea pe frontal romanesc a Armatei a 9-a germana si a Armatei a I-a austro-ungare a creat superioritatea de forte necesara declansarii contra ofensivei pe tot frontul din Transilvania.Din acest moment trupele armatei romane au pierdut initiativa, obligate fiind sa duca lupta de aparare pe toate directiile.
Principalele directii pe care s-au dus actiuni de lupta au fost :
-actiuni de lupta pentru apararea trecatorilor din zona curburii Carpatilor;
-actiunile de lupta din Valea Prahovei;
-actiunile de lupta din Valea Jiului;
-actiunile de lupta de pe Arges si Neajlov pentru aprarea Bucurestiului.

Ultima mare batalie a campaniei din 1916 a fost batalia pentru Bucuresti de la sfarsitul lunii noiembrie. Pierderea acestei ultime batalii a avut consecinte grele pentru Statul roman.Capitala si o parte insemnata din teritoriu au intrat sub stapanirea dusmanului.
Stabilizarea frontului pe Carpatii Orientali, Siretul inferior si Dunarea maritime de catre A. 2 romana si A.4, 4 si 6 ruse. Restul fortelor romane au fost regrupate in spatele frontului pentru refacere.
Dispunerea inamicului in fata trupelor romano-ruse era astfel: A.1 austro-ungara pe Carpatii Rasariteni, A.9 germana in Poarta Focsanilor (portiunea dintre curbura Carpatilor si Galati), A.3 bulgara intarita cu forte gemane in Dobrogea.
In timpul campaniei din anul 1916 in cele patru luni si jumatate greul
luptelor au fost duse de marile unitati de infanterie. Pierderile au fost de 163.515 ( 80% infanteristi) morti si raniti si alti circa 145.000 luati prizonieri.
Cu toate acestea Romania nu a fost scoasa din razboi urmand sa duca actiuni de lupta in Moldova.
Pentru a avea succes in actiunile viitoare s-a trecut la reorganizarea armatei avandu-se in vedere urmatoarele:
Organizarea armatei pe un numar de mari de unitati care puteau fi dotate cu armamentul existent, capabile sa actioneze independent pe o lunga durata de timp.
In final au ramas 2 armate pe cele 5 corpuri de armata organizate pe 3 D.I. organizate si inzestrate identic ;
asigurarea comenzii unice de catre regele Ferdinand avand ca ajutor un general rus Sef al Marelui Cartier General a fost numit generalul Constantin Prezan; reorganizarea invatamantului la toate nivelele.
O contributie importanta la reorganizarea armatei a avut Misiunea militara franceza de sub comanda generalului Henry Berthelot compusa din 277 ofiteri si 1150 gradati si soldati.
Comanda A.1 era asigurata de general Chiritescu Constantin iar a A.2 de general Alexandru Averescu .
Dispunerea fortelor de la nord la sud:A.9 rusa – 210 km.,A.2 R. pe un front de 5o km.,A.4 rusa pe o fasie de 5o km.,A.1 R pe un front de 4o km. si A.6 rusa pe un front panal la Marea Neagra.

Actiunile armatei in cadrul Antantei urmau sa se concretizeze in trecerea la ofensiva pe toate teatrele de actiuni militare din Europa in scopul obtinerii victoriei. Pe frontal romanesc s-a prevazut trecerea la ofensiva in scopul zadarnicirii trasnferului de trupe de pe frontal romanesc pe alte fronturi si in principal nimicirea A.9 germana in partea Focsanilor.
Comandamentul Puterilor Centrale prevedeau in esenta actiuni pe doua directii convergente in scopul incercuirii si nimicirii fortelor romano-ruse in Moldova si deschiderea drumului spre sudul Ucrainei si spre portul Odesei.
Evolutia ulterioara a evenimentelor a dus la modificari in planurile de actiune a celor doua parti beligerante care in final s-au concretizat in bataliile de la Marasesti, Marasti si Oituz.
Actiunile militare ale campaniei din 1917 incep cu batalia de la Marasti desfasurata in perioada 22 iulie – 1 august fiind conceputa ca o actiune secundara a fortelor romano- ruse concomitant cu actiunea principala de la Namoloasa, la care s-a renuntat intre timp.

Batalia de la Marasti a fost victorioasa pentru fortele romane si s-a soldat cu recucerirea unei suprafete de 500 km.patrati.Pierderile proprii au fost de 110 ofiteri si 4782 trupa ( morti, raniti si disparuti) iar cele ale inamicului au fost de 32 ofiteri si 2761 trupa si au fost capturate importante cantitati de material de razboi.
Un alt episod important al actiunilor de lupta a campaniei din 1917 a fost cea de-a III-a batalie de la Oituz desfasurata concomitant cu batalia de la Marasesti.
Cea de-a III-a batalie de la Oituz s-a desfasurat in doua etape pentru respingerea celor doua incercari de patrundere a inamicului in Valea Trotusului.
Batalia de la Oituz s-a soldat cu grele pierderi respectiv peste 12.000 militari din care 1.800 morti, 4.850 raniti si 5.700 disparuti.

Batalia de la Marasesti a fost cea mai importanta actiune militara a armatei romane in primul razboi mondial , actiune complexa ce a constat in principal in mentinerea liniei frontului concomitent cu riposte offensive, in conditiile in care armata rusa era in plina disolutie.
Batalia s-a desfasurat in perioada 5-16 august 1917 si s-a soldat cu pierderea a 610 ofiteri, 26.800 soldati si gradati, morti, raniti sau disparuti din partea armatei romane,marea lor majoritate infanteristi , iar pierderile inamicului au fost de 47.000 morti si raniti.
Disolutia armatei ruse a culminat cu cucerirea puterii de catre bolsevici in urma revolutiei din Octombrie, situatie in care s-a incheiat tratatul germano- rus de la Bresc – Litorsk.
In urma incheierii acestui tratat Romania a fost complet izolata si incercuita de forte ostile si obligata sa accepte conditiile umilitoare ale Pacii de la Bucuresti( 7 mai 1918).
Pacea de la Buftea- Bucuresti prevedea in principal:
retrocedarea Dobrogei de Sud( Cadrilaterul);
cedarea unei parti a Dobrogei de Nord pe linia de sud a localitatilor Rasova- Agigea :
cedarea controlului trecatorilor din Carpati Austro-ungariei;
concesionarea pe 90 de ani Germaniei a tuturor exploatarilor subsolului.
Tratatul de la Buftea- Bucuresti nu a fost semnat niciodata de Parlamentul Romaniei sau promulgat de regele Romaniei,a fost operational timp de 6 luni si in final anulat de guvernul Marghiloman.
Scoaterea din razboi a Bulgariei prin actiunile militare de la Salonic a determinat intrarea Romaniei in razboi pe 10 noiembrie 1918 cu o zi inaintea incheierii razboiului in vest, avand ca scop final eliberarea tuturor teritoriilor cucerite de inamic si apararea Romaniei Mari.
Pe data de 27 martie 1918 Sfatul Tarii din Basarabia a votat cu majoritatea voturilor unirea cu Romania iar pe 14 octombrie reprezentantii populatiei din Bucovina a votat unirea cu tara,unire realizata pe 15 noiembrie.
Pe data de 1 decembrie 1918 reprezentantii romanilor si sasilor din Transilvania au adoptat Proclamatia de la Alba Iulia de unire cu Regatul Roman.
Actiunile militare pe frontal din Transilvania incep pe data de 12 noiembrie prin ocuparea trecatorii montane Tulghes,intre 13-20 noiembrie ocupa toate trecatorile montane de la granite romano-ungara iar pana la 22 ianuarie sunt cucerite orasele : Brasov,Sibiu,Baia Mare, Sighetul Marmatiei si se opresc pe o noua linie de demarcatie indicate de puterile Antantei.
Delegatia romana la Conferinta de pace de la Paris cere Consiliului Marilor Puteri sa ocupe teritoriile pana la Tisa conform intelegerii de dinaintea intrarii Romaniei in razboi, dar este refuzata.
Din cauza actiunilor antiromanesti ce au loc in zonele locuite de romani aflate sub control maghiar armata romana primeste ordinal sa pregateasca o ofensiva generala , ofensiva declansata la 16 aprilie 1919.
Dupa aceasta data sunt eliberate orasele Satu Mare la 20 aprilie, Oradea,Timisoara si continuand actiunile de lupta, armata romana a intrat in Budapesta in noaptea de 3 / 4 august 1919.
Armata romana paraseste Budapesta pe 4 noiembrie si pe 25 februarie 1920 se incheie retragerea de pe intreg teritoriul Ungariei.
Tratatul de pace de la Versailles din data de 28 iunie 1919 si cel de la Trianon din data de 4 iunie 1920 prin care sunt stabilite frontierele existente si acum au fost si sunt contestate permanent de Ungaria .
Din participarea Romaniei deci implicit a infanteriei la prima conflagratie mondiala putem trage urmatoarele concluzii:
angajarea Romaniei in primul razboi mondial s-a facut fara a se tine cont de faptul ca pe frontul de vest actiunile militare stagnau si dadeau posibilitatea Germaniei si Austro-ungariei sa trasnfere trupe ce puteau inclina balanta in favoarea lor pe frontul cu Romania, lucru ce s-a si intamplat;
nu s-a tinut cont de faptul ca Bulgaria putea angaja toate fortele sale impotriva Romaniei asa cum s-a si intamplat pe frontul din Dobrogea;
manevra de la Flamanda a fost o mare eroare strategica ea fiind cauza principal a esecului Romaniei in actiunile militare din 1916.;
angajarea actiunilor de lupta pe un front de peste 1200 km.mult peste posibilitatile armatei romane;
dotarea precara si neonorarea angajamentelor de catre aliati sin in special reactia in mod deosebit de neprofesionista a trupelor rusesti pe toata perioada cat a actionat ca aliata, au constituit cauza principala a infrangerilor succesive si in final la incheierea armistitiului cu inamicul.
Lupta armatei romane deci implicit a infanteriei in primul razboi mondial a scos in evidenta eroismul ostasului roman,spiritual de sacrificiu platit de cele mai multe ori cu viata.Pierderile armatei si in principal ale infanteriei au fost in jur de 300.000 – 400.000 de luptatori comparativ cu aproximativ 60.000 din partea inamicului.
Este legendara fapta ostasului anonim care desi pierduse in lupta un brat , a refuzat sa paraseasca frontul si camarazii, ramanand sa arunce asupra inamicului grenade.Eroica fapta si atitudine ramane sculptata in piatra si poate fi admirata langa gara din Predeal.
Memoria ostasilor romani cazuti pe campurile de lupta se pastreaza in cimitirele unde au fost ingropati, in mausoleele de la Soveja, Marasesti, Marasti, Crucea de pe Caraiman, Mausoleul de la Mateias si Mausoleul de la Iasi.
Lista eroilor neamului din primul razboi mondial cuprinde nume sonore: Dragalina Ion – general cazut eroic in batalia de la Valea Jiului, Praporgescu David – cazut eroic pe Valea Oltului,ea continuand cu colonei, locotenenti colonei,maiori,capitani,locotenenti,sublocotenenti,subofiteri gradati si soldati.Ecaterina Teodoroiu este cu siguranta,simbolul eroismului si sacrificiului.
Demobilizarea armatei romane dupa primul razboi mondial incepe treptat cu data de 20 martie 1920.In perioada urmatoare s-a acordat o deosebita atentie reorganizarii armatei si in special a infanteriei,care in conceptia factorilor de decizie continua sa fie forta principala care trebuia dotata corespunzator, iesind in evidenta nevoia motorizarii acesteia.

In anul 1932 prin lege s-a stabilit organizarea armatei in 7 corpuri de armata cu 21 de divizii de infanterie,un corp de vanatori de munte cu doua divizii de vanatori de munte, divizia de garda 22 companii de mitraliere devizionare.
Infanteria fost inzestrata cu diferite tipuri de armament de la pistol sau revolver la pusca, carabina, pusca mitraliera, grenade, aruncator Brandt, tun antitanc,toate de diferite marimi incepand cu calibru de 6,5 la 9 mm.pentru armamentul individual la calibru de 37-47 si 76 mm.pentru tunurile din dotare.
La sfarsitul deceniului 4 al secolului XX infanteria reprezenta un organism complex, bine structurat, cu un nivel de dotare si instruire satisfacator.
Pregatirea infanteriei consta in pregatirea cadrelor, pregatirea trupei si pregatirea rezervei.
Pregatirea cadrelor active se realiza pentru ofiteri prin Scoala pregatitoare de ofiteri activi si de rezerva nr.1 Bucuresti si Scoala pregatitoare de activi nr.2 Sibiu, pentru ofiteri de rezerva Scoala pregatitoare de rezerva Craiova, Scoala pregatitoare de ofiteri de rezerva Bacau.
Pentru pregatirea cadrelor active participau cetatenii cu varste intre 17- 21 ani,necasatoriti, cu o buna conduita morala, cu certificate de absolvire a liceului ulterior cu diploma de bacalaureat.
Durata initiala a cursurilor a fost de 2 ani ulterior s-a ajuns la 3 ani .
La absolvire primeau gradul de sublocotenent.
O forma superioara de invatamant a fost scoala speciala ca veriga importanta in formarea si perfectionarea ofiterilor, absolvirea lor asigurand inaintarea in grad pana la gradul de capitan. Durata cursurilor era de 9-10 luni.
Forma cea mai inalta a invatamantului militar a continuat sa fie Scoala Superioara de Razboi ce si-a reluat cursurile in anul 1918.

Admiterea la aceasta forma de invatamant se facea ape baza de concurs la care participau locotenenti si capitani cu rezultate foarte bune avand cel putin 4 ani la comanda trupei.
Pregatirea ofiterilor de rezerva a fost reglementata inca din 1916 si a fost privita ca o necesitate avandu-se in vedere faptul ca la mobilizare si in timpul actiunilor de lupta 3 sferturi din necesarul de ofiteri erau ofiteri de rezerva.
La scolile ofiterilor de rezerva participau cei admisi pe baza de concurs, cei ce aveau diploma de bacalaureat, absolventii scolilor profesionale superioare cu dreptul de a continua studiile in invatamantul superior, precum si absolventii scolilor normale de invatatori cu diploma de capacitate.Durata cursurilor era de 1 an iar dupa absolvire, la cerere, puteau fi inscrisi in anul II la scolile pentru ofiteri activi.
Perfectionarea pregatirii cadrelor se facea prin calatorii de comandament, cursuri pregatitoare pentru examenul de grad (maior,colonel, general).
Experienta primului razboi mondial a scos in evidenta faptul ca subofiterii erau o necesitate in cadrul infanteriei, unii fiind incadrati in subunitati combatante, au participat la instruirea trupei si atunci cand a fost cazul, au inlocuit la comanda ofiterii cazuti in lupta.
Scolile de subofiteri au luat nastere intre anii 1920- 1926 si si-au desfasurat activitatea la Brasov, Slobozia, Oradea, Botosani.
In aceste scoli erau admisi sergentii la terminarea stagiului militar sau a doi ani, tinerii lasati la vatra cu varsta de cel mult 25 ani.Durata cursurilor era de 1 an si se incheia cu un examen.
Instruirea marilor unitati si a unitatilor de infanterie avea ca scop permanent, asigurarea unei inalte capacitate de lupta care se realiza in principal prin :
pregatirea corespunzatoare a comandantilor de mari unitati si unitati, ei fiind raspunzatori de conducerea si coordonarea actiunilor de lupta;
-desfasurarea de aplicatie la nivel brigade si divizie;
-defasurarea etapizata a perioadei de instructive ( instructia individuala) -exercitii si aplicatii tactice cu batalionul si regimental;
-instruirea in toate formele principale de lupta ( ofensiva si aparare) ;
-folosirea unor regulamente pentru instruire ce aveau la baza experienta din timpul primului razboi mondial.
Asa cum stim conditiile deosebit de grele impuse Germaniei prin tratatul de la Versailles au creat inca de la inceput premizele celui de-al doilea razboi mondial.Inarmarea Germaniei s-a facut in secret si s-a accelerat dupa venirea la putere a lui Adolf Hitler.Este o enigma faptul ca serviciile secrete ale Angliei si Frantei nu au informat despre pericolul existent factorii de decizie din tarile respective, pentru a lua masuri de contracarare a atitudinii tot mai dusmanoase a Germaniei.
Avand in vedere faptul ca Ungaria nu a acceptat niciodata pierderea Transilvaniei , pentru Romania era evident ca cea mai mare amenintare venea din vest unde trebuiau concentrate forte importante, precum si pe frontiera de sud.
In 1938 prin Decretul 828 s-a stabilit o noua organizare a armatei de uscat in comandamente si mari unitati pentru timp de pace :7 corpuri de armata, 21 divizii de infanterie, 2 brigazi motorizate.
Dispunerea : 4 pe frontiera de vest, 4 pe frontiera de sud, una pe frontiera Dobrogei, 12 divizii de infanterie si cele doua brigazi moto si Divizia de garda in zona interioara.
Infanteria reprezenta 52% ( 110.290 )din oameni, intrand in compunerea celor 28 regimente de infanterie de acoperire in cele 36 regimente infanterie moto, 9 companii mitraliere, 12 batalioane de vanatori de munte, 3 batalioane de infanterie usoara,batalionul de garda,doua regimente care de lupta.
Anul 1938 a gasit armata romana cu dotare incompleta, diviziile de infanterie nu dispuneau de armament antitanc, materialul de artilerie de insotire acoperea doar necesarul a 10 divizii. Armamentul antiaerian lipsea cu desavarsire.
Lipsurile se ridicau intre 30%-100% la marele si micul echipament (bocanci, materiale de protectie antichimica,materiale de transmisiuni).
Spre exemplu la 1 septembrie 1939 infanteria romana dispunea doar de 57 tunuri antitanc.
Divizia de infanterie, marea unitate tactica de baza a armatei avea in compunere 1 brigada infanterie organizata pe trei regimente a trei batalioane, o brigada artilerie cu doua regimente.Regimentul de infanterie era organizat pe trei batalioane a patru companii si compania specialitati( pluton transmisiuni,pluton pionieri,pluton de aruncatoare,pluton cercetasi calari),companie cercetare, companie depozit.

Anexarea Austriei in anul 1938 au determinat factorii de decizie ai M.St.M.sa adopte urmatoarea dispunere a fortelor: 12 divizii infanterie, trei brigazi mixte de munte, o brigada cavalerie pentru “ Frontul de vest”,cinci divizii de infanterie si o divizie cavalerie pe “Frontul de est”,4 divizii de infanterie si o divizie cavalerie pe “Frontul de sud”.In rezerva Marelui Cartier General erau 3 divizii infanterie.Total : 24 divizii infanterie cu 216 batalioane reprezentand 80% din efectiv.
In perioada septembrie 1939 – septembrie 1940 Romania a fost supusa unor permanente presiuni si amenintari avand frontierele contestate atat la vest, la sud si la est.In august 1940 s-a efectuat o noua concentrare astfel ca la 15 iunie 1940 mobiliza 35 de divizii de infanterie si 4 brigazi mixte formate din batalioane de infanterie si mars.
Prin notele ultimative din 26 si 28 iunie 194o U.R.S.S. rup teritoriul Romaniei ocupand Basarabia, nordul Bucovinei si tinutul Herta din care 44.5oo km patrati si populatie de 3,2 mil.locuitori din Basarabia si 6000 km patrati si populatie de 500.000 de locuitori din Bucovina.
Acest lucru fusese posibil datorita pactului Ribbentrop- Molotov incheiat la 23 august 1939 intre Germania si U.R.S.S.,pact al carui act additional (anexele secrete) stabileau destinele tarilor Baltice ( Estonia,Letonia si Lituania) Finlandei,Poloniei si Romaniei.
Dictatul de la Viena din 30 august 1940 a rapit Romaniei de catre Ungaria hortista o suprafata de 44.492 km patrati si o populatie de 2.667.000 locuitori, iar prin tratatul din 7 septembrie 194o, Bulgaria rapeste Romaniei o suprafata de 6.921 km patrati cu o populatie de 410.000 locuitori.
Pierderile teritoriale si in oameni, a impus reorganizarea si formarea unor noi mari unitati de infanterie dotate cu echipament si armament de razboi strict necesare.
In noul cadru organizatoric infanteria reprezenta 58,19% din armata de uscat si 61,50% pe arme si avea un efectiv de 220.000 de militari ( soldati, gradati,subofiteri,ofiteri)
Armata romana avea in compunere A.1(C.1 A si C.5A) Sibiu, A.2(C.2A si C.3A) la Bucuresti,A.3 la Bacau, A.4 la Roman.
Conducerea Romaniei a fost preluata de generalul Ion Antonescu in septembrie 1940 care l-a obligat ulterior pe regele Carol al II-lea sa abdice.
Cum partidele Liberal si Taranist au refuzat sa participle la guvernare, Antonescu a format guvernul din apropiatii sai, militari si civili la care s-au adaugat legionarii condusi de Horia Sima.
La 22 iunie 1941 Romania intra in razboi pentru eliberarea Basarabiei si Bucovinei, obiectiv realizat la 26 iulie 1941.La actiunile de lupta au participat A.3 si 4 formata din 12 divizii de infanterie, o divizie blindata, o brigada independenta si aviatia militara cu un numar de 672 de avioane, din care 219 de bombardament si 146 vanatoare.
Actiunile pentru eliberarea Basarabiei si Bucovinei au avut un puternic sprijin popular dar actiunile militare dincolo de Nistru la cererea lui Hitler, sunt considerate agresiune.
Actiunile A.4 s-au desfasurat sub comandamentul german ,participand la ocuparea Odesei unde in perioada 6 august- 16 octombrie 1941 in urma luptelor sangeroase au murit 17.792, 63.645 au fost raniti si 11.471 au fost dati disparuti, in total 92.608 oameni.

La pierderile generale anterioare de 130.000 dintre anii 1941 – 1943 s-au adaugat marile pierderi ale A.3 la Cotul Donului si ale A.4 in Stepa Calmuca, acestei pierderi situandu-se la inceputul anului 1943 la 182.441 de militari din care 16.564 morti, 67.182 raniti si 98.692 disparuti, reducand astfel considerabil capacitatea de lupta a celor doua armate,care au fost retrase de pe front pentru refacere.
In cea mai crunta batalie a celui de-al doilea razboi mondial loviturile principale ale sovieticilor pentru invaluire au fost pe directiile celor doua armate romane, lovite puternic cu celebrele tancuri T.34 , armatele romane fiind lipsite de mijloace antitanc si luptand pe un ger cumplit.
In prima jumatate a anului 1943 pe front au continuat sa lupte 7 divizii romanesti care au actionat si in toamna anului 1943 s-au retras infrante in Crimeea.
In luptele din Caucaz si Cuban oastea romana a pierdut 39.074 militari.
A.3 si A.4 refacute au participat la actiunile desfasurate pana la 23 august 1944.
Arestarea maresalului Antonescu in noaptea de 23 august 1944, duce la incetarea ostilitatilor impotriva armatei sovietice, cu aceasta semnandu-se armistitiu la 12 septembrie 1944.Chiar daca ostasii romani incetasera lupta impotriva celor sovietici, cei din urma au continuat sa ia prizonieri – acestia ridicandu-se la 130.000.
La semnarea armistitiului Romania se oblige sa participle la actiunile militare impotriva Germaniei si Ungariei.
Actiunile militare in vest incep cu acoperirea de catre A.1 a frontierei pe un front de aproximativ 400 km. concomitent cu lichidarea rezistentei germano- hortiste in perioada 23 – 31 august, in scopul de a interzice patrunderea unor forte inamice pe teritoriul romanesc, pastrarea unui important cap de pod la nord de Carpatii Meridionali si la vest de Carpatii Occidentali, cat si in scopul asigurarii conditiilor trecerii la ofensiva pentru eliberarea intregului teritoriu national.
Trebuie sa amintim ca actiunile armatei romane in vest s-au desfasurat sub comanda sovietica, M.St.M.roman avand doar rolul de a se preocupa de instruirea noilor contingente, aprovizionarile, evacuarile, completarile cu personal si materiale.
La eliberarea partii de vest a tarii au participat :
A.4 romana care initial a actionat in aparare iar ulterior a trecut la ofensiva pe directia Ludus est, Cluj, Carei.
A.1 a actionat la vest de Carpatii Ociidentali, oprind 2 ofensive si participand la operatia Debretin.Eliberarea teritoriului national s-a incheiat pe 25 octombrie 1944 prin eliberarea orasului Carei.La eliberarea acestui oras a participat inclusiv B.2 I din R.40 I.Pierderile armatei romane la eliberarea teritoriului national au fost de 58.390 militari ucisi, raniti sau luati prizonieri iar pierderile inamicului au fost de 82.934 din care 76.275 prizonieri.
Actiunile armatei romane pe teritoriul Ungariei incep pe 24 septembrie, actiuni prin care este depasita frontiera la vest de Salonta.Actiunile s-au desfasurat pe un front larg ,fiind incluse in doua mari operatiuni Debretin si Budapesta.La operatiunea Debretin au participat 182.000 miltari. Pe directia principala spre Budapesta a actionat C.7 A incepand pe 30 octombrie , sfarsind 80 de zile mai tarziu la 2 km. de Dunare in interiorul Budapestei. C.7 A a pierdut 10.708 militari circa 30% din totalul efectivelor.
La operatiile din Ungaria au participat marile unitati din A.1 si A.4 care au patruns pe teritoriul Ungariei 200-300 km, au fost intrebuintati 210.000militari, in compunerea a 17 divizii de infanterie, munte si cavalerie, au eliberat 1.237 de localitati din care 14 orase, au fortat patru cursuri de apa, au produs inamicului pierderi de 30.745 militari si au avut pierderi de 42.700 morti.
Actiunile pe teritoriul Ungariei s-au desfasurat pe durata a 4 luni de zile.
Armata romana a continuat operatiile militare si pe teritoriul Cehoslovaciei, in special in zonele muntoase din estul si centrul tarii si au avut ca obiectiv sa impiedice inamicul sa contraatace spre sud si nord in flancul fortelor sovietice al fronturilor 2 si 4 ucrainian ce inaintau spre Austria si Germania.
La aceste actiuni au participat 248.430 de militari din compunerea a 17 divizii de infanterie, cavalerie munte, artilerie antiaeriana, Brigada cai ferate, R.2 care de lupta si alte formatiuni.
Armata romana a patruns 400 km.in dispozitivul inamic, au fortat 4 cursuri de apa mari, au strabatut prin lupta 1o masive muntoase, au eliberat 1.722 localitati din care 31 orase , au produs inamicului pierderi de 22.8o3 militari iar pierderile proprii s-au ridicat la 66.995 militari.
In luna aprilie si mai pe teritoriul Austriei a actionat R.2 care de lupta si subunitati din brigada de cai ferate.
Actiunile de lupta ale armatei romane inceteaza pe 12 mai 1945.
Prin conventia de Armistitiu din septembrie 1944 si mai tarziu prin Tratatul de pace de la Paris din anii 1946 – 1947 Romaniei i s-au impus conditii grele de natura politica,economica si militara din partea marilor puteri ale Natiunilor Unite. Prin aceste acte international se consfinteau pierderile suferite de Romania in est si sud-est dar i se accepta ,cu unele reserve exprimate din partea puterilor anglo-saxone, revenirea nord-estului Transilvaniei in cadrul granitelor sale.

Din punct de vedere economic Romania a primit o grea lovitura fiind obligata, prin clauzele conventiei de armistitiu din 12 septembrie 1944 sa plateasca despagubiri in valoare de 300 milioane dolari la pretul de referinta din anul 1938 iar pana la sfarsitul razboiului, cotatiile internationale la marfuri erau cu 33% mai mari.
Romania a platit aceste despagubiri in natura : produse agricole, petrol, mijloace de transport, fabrici, vagoane si vapoare comerciale.
Instaurarea regimului communist, ce a durat pana in decembrie 1989 este din punctul de vedere al unora cea mai grea lovitura primita de Romania postbelica.
Pierderile in ostasi au fost deosebit de grele atat in Campania din est cat si in cea din vest, astfel:
in campania din est 71.585 morti din care 3.113 ofiteri,1.828 subofiteri si 66.649 soldati;
in campania din vest 21.o53 morti din care 859 ofiteri, 776 subofiteri si 19.400 soldati.
La numarul acestora se adauga 333.966 raniti si 367.976 disparuti, cei mai multi prizonieri din care 309.533 in este si 58.443 in vest.
Cifra totala se ridica la 794.562 ( 624.740 in est si 169.822 in vest).
Reintoarcerea in tara a trupelor ce au actionat pe front a inceput pe 5 mai 1945 de catre Divizia T.Vladimirescu iar marile unitati de infanterie au inceput deplasarea pe jos la 4 si 13 iunie 1945 parcurgand peste 1000 km.in etape de 5 zile din care 4 de mars si una de odihna.
Revenirea a fost incheiata la 26 septembrie 1945 cand unitatile D.21 I. si-au facut intrarea triumfala in orasul Dorohoi.
Dupa ajungerea in garnizoanele de pace s-a trecut la demobilizarea unitatilor si marilor unitati efectivele armatei reducandu-se la 206.730 miliatri (18.183 ofiteri si 38.831 subofiteri si maistri military, 149.716 gradati si soldati.
Pe toata perioada celui de-al doilea razboi mondial strategia militara fost incorsetata de cei doi aliati in este de germani si in vest de rusi ea manifestandu-se de sine statator in doua actiuni distincte – actul instoric de la 23 august si operatia de acoperire din perioada 24 august – 5 septembrie 1944.
La nivel tactic trupele romane au avut posibilitatea sa se manifeste de sine statator in cele mai multe situatii ce au constat in :
-actiuni de lupta in toate formele de teren, in toate anotimpurile si in conditii de timp si stare a vremii variate;
-au fost perfectionate formele si procedeele actiunilor de lupta,metodele de organizare si conducere a actiunilor de lupta in stransa legatura cu perfectionarea armamentului si tehnicii de lupta;
-organizarea si mentinerea cooperarii , organizarea cercetarii, organizarea flancurilor,conducerea continua;
-desfasurarea ofensivei impotriva unui inamic organizat pe mai multe fasii de aparare cu sprijin masiv al artileriei si aviatie;
-micsorarea fasiilor de ofensiva a U. si M.U.

Incetarea actiunilor de lupta si reintoarcerea in tara nu a fost pentru toti militarii romani prilej de bucurie si mandrie, iar pentru o parte din ei, militari de rang inalt participarea la actiunile miltare din est nu au fost considerate fapte de eroism, ci actiuni ostile la adresa poporului sovietic.
Cunoastem cu totii drama maresalului Antonescu arestat la 23 august 1944 care a fost ulterior predate sovieticilor, judecat de un tribunal zis popular si executat in 1946.
Drama maresalului nu este singulara, generali si ofiteri de toate gradele si-au pierdut functiile si gradele, au fost inchisi, pusi sa munceasca la Canal sau in alte lagare de munca fortata.Putini, foarte putini au ajuns azi sa fie cinstiti asa cum se cuvine, fara a avea insa posibilitatea ducerii unui trai decent.
Inlocuirea cadrelor militare considerate acum ostile evolutiei Romaniei si armatei sale s-a facut cu cadre noi, cu origini sanatoase dar cu o slaba pregatire teoretica, absolventi ai scolilor primare care cu o pregatire scurta si sumara erau trimisi la trupe sa instruiasca.
Cu trecerea anilor exigentele au crescut ajungandu-se la o selectie riguroasa din absolventii de liceu cu diploma de bacalaureat cu o stare buna fizica si psihica.
Azi la Academia Fortelor terestre concurenta este foarte mare atat din partea absolventelor cat si a absolventilor mentionati anterior.
Durata cursurilor in scolile militare a fost variata la inceput cateva luni, ulterior 2 si 3 ani, iar azi durata cursurilor este de 4 ani iar numarul absolventilor a variat de la an la an functie de necesitati, diminuandu-se azi , corespunzator numarului de unitati si mari unitati existente.
Academia Militara a continuat sa functioneze asigurand o pregatire de calitate a ofiterilor de comandanti de unitati si mari unitati, practicandu-se aceeasi exigenta la selectarea riguroasa a viitorilor absolventi.
Academia Militara avand in prezent denumirea de Universitatea Nationala de Aparare si anterior la infiintare, Scoala Superioara de Resbel( 1889), asigura pregatirea de stat major a cadrelor precum si in cadrul unor cursuri de scurta durata a unui numar restrans de politicieni.
Pepiniera viitorilor cursanti in A.T.T.sunt cele trei licee militare de la Cumpulung Moldovenesc, Breaza si Alba Iulia, licee de de top de invatamant preuniversitar din Romania.
Subofiterii infanteristi au fost pregatiti in scoala de subofiteri din Sibiu prin cursuri de 2 ani iar in prezent, formele de pregatire ale acestora se asigura la Centrul de instructie de la Fagaras.
Apartenenta la N.A.T.O. a dat posibilitatea ca unele cadre printre care si infanteristi sa participe la cursuri de pregatire profesionala in tari ca S.U.A., Franta si Germania.
Trupa din unitatile si marile unitati de infanterie s-a instruit pe baza serviciului militar obligatoriu, serviciu desfiintat la 1 ianuarie 2007. Serviciul militar obligatoriu a avut diferite durate
Instruirea trupei debuta cu instructia individuala in subunitati, unitati si mari unitati. Se acorda o mare atentie instructiei tactice sin instructiei tragerii.
Dotarea armei infanterie a cunoscut o continua evolutie armament initial importat din U.R.S.S. si ulterior produs in Romania.S-a pus recent pe mecanizarea unitatilor si marilor unitati , asigurandu-se mijloace de transport auto (S.R132 si S.R 114) autocamioane diesel. transportoare blindate pe benzina si ulterior pe motorina, pe roti si ulterior pe senile.

Asigurarea legaturilor si in special cele radio a fost o preocupare permanenta in dotarea infanteriei, asigurandu-se azi mijloace compatibile cu cele N.A.T.O.
Participarea armatei romane in teatrele de operatii este constanta si este asigurata si in prezent in Afganistan, preponderent cu trupe de infanterie.
Redau in continuare cateva repere a evolutiei armatei Romane dupa anul 1945:
1946 – anul alegerilor in care militarii au pentru prima data dreptul de a vota;
anul 1948 prin infiintarea Directiei Superioare politic a armatei se asigura rolul “conducator de partid “ si in armata;
anul 1955 Romania participa la fondarea tratatului de la Varsovia ce va fi condus permanent de rusi si va fi desfiintat in anul 1991;
august 1968 armata romana refuza prin comandantul suprem la invadarea Cehoslovaciei;
decembrie 1989 participarea armatei la caderea regimului communist;
2004 depunerea documentelor de aderare a Romaniei la N.A.T.O..

Anii de dupa cel de-al doilea razboi mondiala insemnat pentru armata romana si in special pentru infanterie ani de angajare permanenta in viata economica a Romaniei pe santierele economiei nationale,in agricultura si in minerit,participand activ la constructia de canale de irigatii, la recoltarea produselor agricole, la inundatii, la deszapeziri si catastrofe naturale.
Cei ce conduc Romania de azi au uitat aceste lucruri,considerand pensile militare nesimtite uitand ca pentru cadrele militare serviciul era 24 de ore din 24, dislocarea dintr-o garnizoana in alta era un lucru obisnuit atunci cand era necesar.
Si militarii de astazi, pensionarii de maine sunt tratati cu aceeasi indiferenta, Ordonanta 57/2015 inlatura participarea in teatrele de operatii din calculul pensiei.
Cert este ca astazi armata ramane mult diminuata, cu posibilitati reduse de a mobiliza in caz de necesitate un numar suficient de luptatori, poate determina o catastrofa iar istaoria nu este lipsita de astfel de exemple.
Pierderile armatei ramane preponderent in infanteristii au crescut de la un razboi la altul.Noi suntem inca aici si avem datoria morala si patriotica de a cinsti memoria celor stiuti si nestiuti, cazuti pe campurile de lupta sau care au pierit in lagarele de prizonieri, aprinzand o lumanare si depunand o floare la monumentele ridicate in memoria lor.

Intocmit de col.(r.) Pavel Ion

Domnule Presedinte

Published by:

Va trimit un set de intrebari la care nu astept raspunsuri, pentru ca raspund tot eu, dar asupra carora as dori sa meditati in calitatea dvs. de commandant al fortelor armate.
1.Exista alta categorie socioprofesionala cu mai multe interdictii si restrictii de drepturi decat militarii?

Nu;
2.Exista alta categorie de cetateni care sunt obligati sa munceasca oricat peste programul de lucru legal fara a se considera munca fortata?

Da, puscariasii(Constitutia);
3.Au militarii indemnizatii, prin natura profesiei, precum parlamentarii, alesii locali, diplomatii si chiar lautarii?

Nu;
4.Dintre cei enumerati la pct.3, lupta macar unul cu arma in mana pentru apararea tarii, mai ales in teatrele de operatii?

Categoric nu;
5.Exista alti salariati care pot fi mutati din garnizoana la ordin impotriva vointei si interesului familiei lor?

Nu;
6.Cine constituie fortele de ordine publica in acesta tara?  Oricine in afara de militari, pentru ca ei vor fi obligati sa ramana cu pensii contributive;
Daca doar cele de mai sus sunt adevarate, atunci de ce:
7.Procentul de pornire din baza de calcul este 65, cand toti au 80?
8.Procentul maxim din baza de calcul este 85, cand toti au 100?
9. Altii pentru 4,8 sau 12 ani primesc indemnizatii mai mari decat pensiile generalilor si coloneilor fortelor armate, care la 14-16 ani au imbracat uniforma militara si au purtat-o onorabil pana dupa 55 ani?
10. Tuturor celor cu pensii de serviciu li se aplica legile imediat dupa intrarea in vigoare, iar militarilor peste ani de zile?
11.Doar casa de pensii sectoriala a M.Ap.N. refuza sa puna in aplicare hotararile judecatoresti irevocabile referitoare la pensii, cand celelalte case sectoriale s-au conformat demult?

Raspuns comun la intrebarile 7-11: militarii nu sunt doar umiliti, sunt batjocoriti insuportabil.
Va solicit sa nu promulgati legea ce va rezulta din O.U.G.57/2015, deoarece incalca Constitutia (nu se pot da ordonante in domeniul legilor organice) si L.24/2000,art.58 ( guvernul nu este organul emitent al L.223/2015 ).
Va respect ca Presedinte, dar imi este imposibil sa va consider comandantul meu, daca nu remediati cele prezentate mai sus.
Mentionez ca acest document are caracter public.
Colonel (ec.) Parvan Ion, actual si aproape sigur, viitor pensionar contributiv.

INFANTERIA, prezenta perpetua in Armata Romana ( PARTEA I )

Published by:

EVOLUTIA INFANTERIEI PANA LA RAZBOIUL DE INDEPENDENTA DIN 1877

Putem afirma fara teama de a gresi, ca infanteria ca arma, a aparut inca din zorile civilizatiei umane, ca in lupta pentru cele mai bune pesteri, pentru cele mai bune locuri de cules si vanatoare, pentru cele mai accesibile cursuri de apa, a fost singurul mod prin care specia umana si-a asigurat prosperitatea si evolutia.
In stransa concordanta cu cele afirmate anterior, poporul roman a luat nastere si s-a dezvoltat ca popor statornic in spatiul carpato-danubiano-pontic, obligat fiind sa duca o lupta necurmata impotriva cotropitorilor straini, pentru a-si pastra fiinta, a-si asigura continuitatea, a-si apara dreptul la o viata libera si independenta, mostenita de la geto-daci.
Silit de-a lungul secolelor pentru a-si apara propria fiinta nationala, libertatea si independenta, dreptul la dezvoltare de sine statatoare poporul roman s-a vazut obligat sa-si creeze un puternic brat inarmat, un instrument de forta prin care sa se opuna invadatorilor. Aceasta forta a fost ostirea sa, ale carei inceputuri se confunda cu insasi inceputurile existentei sale ca popor statornic, permanent prezent si in continua dezvoltare si afirmare la Carpati, Dunare si Mare.
Impresionati de rolul precumpanitor al infanteriei pe campul de lupta si de insemnatele jertfe date in razboaie de aceasta eroica arma unii ganditori si scriitori militari s-au vazut indreptatiti sa o numeasca „Regina bataliei” sau „Zeita victoriei” .In adevar, infanteria a fost intotdeauna cea mai numeroasa arma a ostirii romane ca numar de militari dar a fost si cea mai complexa si cea mai completa ,singura arma capabila sa angajeze, sa desfasoare si sa desavarseasca lupta si batalia ,indeplinind misiuni deosebit de grele, uneori fara sprijinul celorlalte arme. Indiferent de situatie, infanteria si-a spus cuvantul hotarator, atat in zdrobirea completa a inamicului cat si in cucerirea terenului, stapanirea si consolidarea obiectivelor atinse.

Nicolae Grigorescu – Atacul de la Smârdan

Aparitia celorlalte arme artileria, geniul, tancurile, aviatia, transmisiunile, rachetele au potentat infanteria, i-au sporit forta de manevra, i-au marit posibilitatea de inaintare si i-au marit puterea de rezistenta in aparare.
Pentru a raspunde grelelor misiuni primite pe campul de lupta, ostasii infanteristi trebuie sa fie capabili de o mare rezistenta fizica si de o considerabila forta morala, capabili sa duca lupta nemijlocit la distante apropiate inclusiv in lupta corp la corp.
Avand in vedere cele aratate anterior este evident ca infanteria este arma cu cele mai mari eforturi si cu cele mai grele jertfe pe campul de lupta. Grelele incercari la care a fost supusa infanteria romana in intreaga noastra istorie cofirma pe deplin acest adevar.
Cu toate ca poporul roman a fost permanent unitar din punct de vedere al originii, sub aspect etnic, economic, lingvistic, cultural, ca traditii, obiceiuri, nazuinte, inclusiv prin unitatea naturala a pamantului romanesc, a fost silit totusi multe secole in sir sa traiasca despartit in state diferite, uneori sub dominatii straine diferite, fapt ce a diferentiat si ostirile respective.
Cu toate acestea putem constata lucrurile ce le aveau in comun ostirile celor trei provincii romanesti:
– nu aveau caracter permanent, ele constituindu-se pana in secolul XIX doar atunci cand exista pericolul unei agresiuni externe;
– aveau caracter de masa, fiind alcatuite preponderent din taranimea provinciilor respective;
– conducatorul militar era de regula conducatorul politic al formatiunii statale existente printre ei remarcandu-se Basarab I, Mircea cel Batran, Vlad Tepes, Iancu de Hunedoara, Stefan cel Mare, Petru Rares, Ioan Voda, Mihai Viteazu si altii:
– actiunile militare se desfasurau preponderent pe teritoriul national si aveau ca scop respingerea invadatorului care a fost o lunga perioada de timp Imperiul Otoman:
– folosirea cu iscusinta a terenului, obstacolelor naturale, a actiunilor de lupta cu forte reduse impotriva unui inamic superior numeric prin ambuscade, incursiuni, raiduri, atacuri de noapte, etc. care de cele mai multe ori au avut rezultate scontate.
Un moment de referinta a armei infanterie l-a prezentat Tratatul de la Adrianopol incheiat la 2 septembrie 1829 in urma razboiului ruso-turc cand tarile romane au primit dreptul a avea si organiza un numar de garzi inarmate permanent, ceea ce inseamna de fapt armata permanenta.
Astfel, la 30 aprilie 1830 s-au pus bazele infiintarii Infanteriei Romane Moderne, ca arma de sine-statatoare prin hotararea „formarii in Valahia a sase batalioane pedestrime si sase escadroane calarime a strajii pamantesti” din care s-au infiintat trei Regimente Mixte la Bucuresti, Ploiesti si Craiova. In acelasi timp, in Moldova la Iasi s-a constituit un batalion de pedestrime si un escadron de calarime care au format mai tarziu, Regimentul Mixt.
Este de interes sa stim ca infanteria a jucat un rol important in evenimentele ce au avut loc in Tarile Romane si Transilvania in timpul Revolutiei de la 1848. Prin infiintarea Garzii Nationale a Regimentelor de Dorobanti, Panduri si Volintiri toate cu scopul de raspunde amenintarilor externe.
In Transilvania pedestrimea a fost pilonul principal al oastei lui Avram Iancu folosita in principal pentru apararea Muntilor Apuseni.
Unirea de la 24 Ianuarie 1859 a Tarilor Romane a constituit un eveniment de importanta deosebita in viata multiseculara a patriei noastre profund progresist, cu adanci urmari pe plan politic, social, economic si militar.
Alexandru Ioan Cuza ca domn al Tarii Romanesti a acordat un deosebit interes unificarii Armatei Romane, avand ca obiective:
– constituirea unei singure Armate cu o comanda unica cu instruire si dotare identica.
In acest scop au fost parcurse urmatoarele etape:
– infiintarea Comisiei pentru unificarea uniformei si echipamentul trupelor;
– infiintarea detasamentelor model in care se instruiau si se pregateau instructori pentru intreaga armata, componentii fiind din ambele armate proportional cu efectivele din cele doua tari. Pentru arma infanterie detasamentul model avea valoarea unui Batalion;
– redislocarea unor unitati din Tara Romaneasca in Moldova si invers .Este de interes sa stim ca primirea trupelor redislocate s-a facut extrem de calduroasa din partea populatiei si a autoritatilor;
– inmanarea drapelelor de lupta menite sa stimuleze sentimentele patriotice ale ostasilor si ofiterilor si sa contribuie la realizarea sudurii morale a Armatei Unice .Evenimentul inmanarii drapelelor de lupta cu cele trei culori: rosu, galben si albastru, avand in varful lancei acvila cu crucea in cioc si purtand inscriptia „Honor Et Patria” s-a desfasurat pe platoul Cotroceni la 1 septembrie 1862. Pe fiecare drapel erau inscrise numele si numarul unitatii careia ii erau destinate.
Cu ocazia inmanarii drapelelor de lupta, Alexandru Ioan Cuza domnitor al Principatelor Unite si comandantul Armatei Romane a rostit o cuvantare cu profunda rezonanta istorica: „Ofiteri, subofiteri, caporali si soldati jurati sa pastrati cu onoare si fara pata steagurile voastre si astfel veti corespunde increderii si asteptarii ce am pus cu tara intreaga in aceste. Jurati a le apara in orice intamplare ca un sfant depozit ce incredintez bravurei si patriotismului vostru. Sa traiasca Romania!”.
Chiar daca domnia lui Cuza a fost de scurta durata ea a avut un rol benefic asupra evolutiei armatei noastre si implicit asupra infanteriei, asupra dotarii, instruirii si organizarii.
La sfarsitul domniei sale armata romana avea urmatoarea organizare:
– statul major domnesc, subordonat domnitorului;
– ministerul de razboi cu statul major general;
– armata permanenta compusa din infanteria de linie si vanatorii de munte.
Infanteria de linie avea in compunere sapte regimente a doua batalioane fiecare. Vanatorii de munte aveau in compunere trei batalioane.
Trupele de militii aveau in compunere :
– jandarmii, organizati pe cinci escadroane si doua companii:
– dorobantii organizati in 32 de escadroane;
– granicerii, organizati in 10 batalioane.
O ultima componenta – gloatele.
Prin faptele savarsite pentru propasirea tarii si intarirea armatei romane, Alexandru Ioan Cuza si-a inscris pentru totdeauna numele in randul marilor personalitati politice si militare iesite din sanul poporului roman, pentru binele caruia a trait si a muncit.
Anul 1866 a fost un an suficient de tulbure pentru Tara Romaneasca ce a debutat cu complotul Fortelor Reactionare si abdicarea lui Cuza (11 februarie 1866), cererea Turciei ca putere suzerana sa se treaca la anularea Unirii, Conferinta celor sapte Mari puteri intrunita la Paris in martie- aprilie 1866 la care s-a discutat problematica separarii Principatelor, concentrarea trupelor turcesti la sud de Dunare cu intentia vadita de a interveni armat in Romania si cel mai grav existau informatii sosite din Belgrad, ca unele Mari puteri discutau cedarea Romaniei catre Austria.
Situatia tulbure in care s-a gasit Romania in anul 1866 si-a gasit solutionarea in aducerea la conducerea tarii a unui print strain Carol I de Hohenzollern. La venirea sa in tara Carol I a gasit intrata in vigoare o Lege fundamentala (Constitutia de la 1 iulie 1866) care pe langa reglementarea institutiilor statului, a drepturilor si libertatilor cetatenilor, a stabilit totodata drepturile si indatoririle domniei.
In timpul ramas pana la Razboiul de Independenta din anul 1877 arma infanteriei a realizat noi progrese in domeniul organizarii, inzestrarii si pregatirii de lupta, fiind permanent gata sa se ridice cu promptitudine impotriva unei invazii straine pentru autonomia tarii. Este de remarcat faptul ca in aceasta perioada au aparut o serie de reglementari care aveau ca scop angajarea intregii populatii intre 18 la 46 ani de sex masculin in procesul de instruire militara ce asigura capcitatea de raspuns in fata unei agresiuni.
Armamentul si munitia existenta in aceasta perioada au fost achizitionate prin comenzi din Germania, Rusia si Anglia astfel incat in preajma anului 1877 Infanteria era dotata cu arme de provenienta variata si de calibre si caracteristici tehnico-tactice diferite ce s-a repercutat negativ in cursul actiunilor militare ce au urmat si in special ingreunarea aprovizionarii cu munitie si a instructiei tragerii. Este de remarcat ca in preajma Razboiului de Independenta s-au facut eforturi pentru imbunatatirea instructiei fiind alocata o suma de 93.000 de lei si 4.000.000 de lei pentru armament si munitie.
Armata permanenta cuprindea patru Divizii teritoriale avand fiecare cate patru Regimente de dorobanti insumand in total 426 de ofiteri si asimilati, 1.255 gradati si soldati – trupe permanente si 34.314 trupa cu schimbul totalul fiind de 35.995 de oameni.
Militiile care cuprindeau cel putin cate un batalion pentru fiecare judet, batalion avand in compunere sase companii. Militiile erau organizate pe 8 brigazi (cate 2 de fiecare divizie teritoriala) fiecare a doua regimente avand ca misiune asigurarea pazei si ordinii in teritoriu.
Garda oraseneasca avea rolul de a asigura ordinea in oras.
Gloatele inglobau toti oamenii in stare de a purta arme avand varsta intre 17-20 si 36-50 ani ajungand la varsta de 45 ani prin Legea adoptata in 1874. Gloatele nu aveau uniforma specifica ele mergand la lupta cu imbracamintea proprie.
Un alt obiectiv prioritar in faurirea armatei capabile sa garanteze apararea tarii sa constituie forta prin care sa se obtina independenta a fost pregatirea continua a cadrelor miltare din compunerea tuturor elementelor sistemului militar.
In pregatirea armatei pentru lupta s-a acordat o importanta deosebita pregatirii tactice a trupelor. Cresterea puterii de foc a influentat permanent tactica tuturor armelor dar in special tactica infanteriei.
Plecand de la considerentul superioritatii ofensivei asupra defensivei si tinand cont de marirea puterii de foc a armamentului s-au cautat solutii pentru micsorarea pierderilor suferite de focul inamic si de a da posibilitatea unui numar cat mai mare de puscasi sa execute focul asupra adversarului producand acestuia cat mai multe pierderi. La baza tacticii Infanteriei era instructia batalionului care atat in ofensiva cat si in aparare era dispus de regula pe 3 esaloane.
Armata Romana Moderna a strabatut de la 1830 pana in al optulea
deceniu al secolului XIX un drum greu, plin de invataminte, avand ca rezultat un organism echilibrat, armonios, structurat si corespunzator inzestrat ,armata ce-si va dovedi adevarata valoare pe campul de lupta in castigarea Independentei.

Intocmit, Col.(r)PAVEL ION

NOTA
Infanteria in perioada : Razboiul de Independenta si pana in prezent. (partea a II-a)

Cateva momente din istoria artileriei

Published by:

Artileria antepirobalisticã

Primele maşini de rãzboi capabile sã ducã lupta la distanţã se pare cã au fost întrebuinţate în Asia, în secolul VII î.Hr. de către regele Nabucodonosor al II-lea(605-562 î.Hr.), din Babilon, la asediul Ierusalimului (587- 581î.Hr.) Acestea erau diferite catapulte şi baliste.
În douã basoreliefuri de pe Columna lui Traian sunt prezentate maşinile de rãzboi ale dacilor: în unul dintre ele sunt reprezentate două baliste dispuse pe zidurile unei cetãţi, iar în cel de-al doilea, doi soldaţi daci mânuind o balistă
(“scorpiones”)
“Scorpiones”
Specificaþii tehnice
Greutatea „proiectilului“: 3-4,5 kg
Bãtaia maximã: 275 m

Baliste dacice - Basorelief de pe Columna lui Traian
Artileria pirobalistică
Descoperiri arheologice din provincia chinezã Can-Si au scos la ivealã un document din anul 300 î.Hr. din care reiese compoziţia pulberii(praful de puşcă) Cu toate acestea, abia în sec. XIII au apărut în Europa primele ştiri despre aceasta şi occidentul a început să-i acorde atenţie. În Occident, aceste arme şi-au făcut apariţia în 1346, în timpul luptei de la Crecy, când trupele engleze ale lui Eduard al III-lea au pus câteva în acţiune.
Primii care au folosit armele de foc după chinezi, au fost arabii, în asediul cetăţii Sidgilmessa, în anul 1273. De la arabi invenţia a trecut la spanioli care le-au utilizat în cucerirea Gibraltarului. 12
Primele arme de foc au fost bombardele(în limba engleză„bombard”), denumire sub care au fost cunoscute în majoritatea ţărilor europene. În ţara noastră, în cronicile vremii le întâlnim sub denumirea de „puşci” sau „belimezuri” Primele tunuri aveau o construcţie sumară: un mănunchi tubular de bare sudate întărit de cercuri de fier. Trăgeau cu ghiulele de piatră, la câteva sute de metri. Se încărcau pe la gura ţevii,tirul cerea pregătiri laborioase şi după mai multe lovituri, tunul nu mai funcţiona, făcându-se bucăţi deseori.
În secolul al XV-lea, tunul este perfecţionat: călugărul german Berthold Schwarz fabrica la Veneţia tunuri din bronz turnat, care trag proiectile metalice, din plumb sau din fier forjat. În sfârşit, afetul este montat pe roţi. Apar primele mortiere, tunuri cu ţeava scurtă şi cu traiectorie de curbură mare, pentru tirul asupra obiectivelor din spatele unor obstacole. În secolul al XVI-lea, artileria devine mobilă şi joacă un rol esenţial în luptă.

5
Către 1630, proiectilele sunt prevăzute cu un fitil care le provoacă explozia la capătul unui timp reglat dinainte. Artileria devine treptat un corp militar. Ca urmare a progreselor înregistrate, tunurile nu mai explodează şi lansează două proiectile pe minut; sunt prevăzute cu o carcasă şi un şurub pentru îndreptarea gurii de foc pe linia de ochire. Ghiulele şi încărcătura sunt unite şi introduse împreună în gura de foc. Când se trage cu gloanţe sau alice, cadenţa este de cinci lovituri pe minut.

Tun de cetate

Tun de cetate

Contemporan cu Iancu de Hunedoara a fost şi transilvăneanul Nicolae Orban sau “Orban-dacul” aşa cum l-a denumit cronicarul grec Laonic Chalcocondil în lucrarea sa intitulată “Expuneri istorice”. Nicolae Orban este inventatorul artileriei grele şi constructorul de tunuri cu ajutorul cărora turcii au cucerit, în a anul 1453, oraşul Constantinopole

Tun de camp

Tun de camp

 

 

Cinstea de a fi considerat părinte al rachetei moderne îi revine şefului arsenalului din Sibiu dintre anii 1529- 1569, Conrad Haas. Studiile acestui inventator reprezintă cel mai vechi document din Europa cunoscut până acum în care sunt descrise detaliile tehnice ale construcţiei rachetelor.
În perioada medievală, toţi domnitorii Ţărilor Româneşti şi-au dotat armatele cu tunuri de diferite concepţii şi din diferite materiale, folosindu-le magistral în luptele purtate în diferite scopuri, atât de către Mihai Viteazu, Ştefan cel Mare , Petru Cercel sau Ioan Vodă. Domnitorul moldovean Ioan Vodă, avea o zestre de peste 140 de guri de foc, din care 80 de calibru mare( peste 100mm), cifră care nu va mai depăşită decât în preajma războiului de independenţă (1877-1878), regele Carol I având la dispoziţie peste 190 de tunuri.
În anul 1843, sultanul a dăruit domnitorului Gheorghe Bibescu 4 tunuri de 4 livre (80 mm), care erau din bronz, neghintuite, cu încărcare pe la gura ţevii, având calibrul de 4 livre. Calibrul era reprezentat de greutatea proiectilului de formă sferică (4 livre = aproximativ 2 kg).
Prin Porunca Domnească nr. 198 din data de 10 noiembrie 1843 aceste 4 tunuri au constituit prima baterie modernă de artilerie al cărei prim comandant a fost căpitanul Pavel Lenz.

Data de 10 noiembrie a devenit ZIUA  ARTILERIEI, în semn de recunoaştere a importanţei momentului constituirii de sine stătătoare a primei unităţi de artilerie. În anul 1850, numărul tunurilor a crescut cu încă 8 piese de acelaşi tip fiind constituite în 2 baterii a câte 6 piese.
În timpul revoluţiei din Transilvania de la 1848-1849, oastea lui Avram Iancu a dispus de 10-15 tunuri. O parte dintre acestea erau construite din lemn, întărite cu cercuri de metal , iar o altă parte erau din fontă sau din aramă, precum tunul “Decebal” În organizarea oastei ţărăneşti era prevăzut ca fiecare legiune (15 la număr a câte 10.000 de luptători dintre care 200-300 cu puşti) să dispună de cel puţin 2 tunuri.
La începutul secolului al XIX-lea, bronzul este înlocuit cu oţel. În 1812, ducele de Wellington foloseşte obuzul cu gloanţe în Spania, împotriva trupelor franceze. Acest obuz a fost pus la punct de englezul Henry Shrapnel.
La noi ia fiinţă în anul 1860 primul regiment de artilerie prin unificarea celor două divizioane ale Moldovei şi Tării Româneşti.
Între 1870-1880 se aduc numeroase îmbunătăţiri. În 1870 apare tunul german din oţel găurit care se încărca prin chiulasă, inovaţie ce face ca această armă să devină foarte rapidă. Apoi, tunul este prevăzut cu un inel de strângere care îi măreşte rezistenţa şi cu un scut care îi protejează pe servanţi. În ultimul deceniu al secolului, tunul capătă o mai mare libertate de mişcare faţă de afet, putând fi orientat prin rotire. În domeniul proiectilelor, obuzele sunt dotate cu un detonator care le face să explodeze în aer, acestea devenind astfel mai eficiente împotriva oamenilor.
Un merit deosebit în ridicarea la un înalt grad de precizie al tunurilor achiziţionate în această perioadă de către România, a avut-o maior Toma Ghenea, cel care a inventat un ingenios înălţător pentru tragerea indirectă pentru tunul „Krupp” de 75 mm md.1904. Acesta a fost la vremea respectivă cel mai precis şi rapid instrument de ochire, fiind adoptat imediat şi de către marile fabrici constructoare de tunuri.
În timpul primului război mondial, germanii au folosit arme de calibru mare, care lansau obuze la 120 km. Războaiele stimulează perfecţionarea armelor, astfel încât, în 1944, apare tunul antitanc tronconic, care lansează proiectile subcalibrate, ceea ce duce la creşterea vitezei iniţiale. Dar cel mai mare progres contra blindatelor va fi marcat de obuzul cu partea din faţă concavă, care concentrează energia exploziei pe axă, ceea ce permite perforarea oţelului de grosime variind între 90 şi 200 mm. Primul tun cu proiectile nucleare a fost pus la punct de americani în 1953.

Artilerie

AR4 AR5
În epoca actuală, artileria a devenit mult mai mobilă, prin utilizarea diferitelor şasiuri şenilate sau cu roţi, mai precisă, utilizând din plin tehnica GPS şi alte descoperiri ştiinţifice pentru determinarea datelor de tragere şi chiar „ghidarea” proiectilelor, cu mare putere de distrugere datorită noilor materiale de construcţia proiectilelor(corp de uraniu sărăcit , aliaje de titan, etc.) sau noilor explozivi cu brizanţă sporită sau efecte speciale, îmbinată cu o mare cadenţă de tragere, datorită diferitelor procedee automatizate de încărcare, de eliminarea tubului cartuş sau altele asemenea.
Tunuri antiaeriene
În cursul luptei de la Fleurs, în 1794, francezii au folosit baloanele pentru a observa mişcările austriecilor. Aceştia au încercat să le distrugă cu artileria.
Dar primele tunuri special concepute contra avioanelor au apărut abia în preajma primului război mondial; era vorba de tunuri obişnuite, montate pe afeturi speciale.
În timpul celui de-al doilea război mondial se vor pune la punct atât posturi de tragere, cât şi proiectile de precizie, a căror explozie poate atinge avionul, chiar dacă tirul nu este exact.

Tun obuzier RO. de 152mm

Tun obuzier RO. de 152mm

Tun RO. de 130mm

Tun RO. de 130mm

 

 

 

 

 

 

 

Conflictele de pe mapamond de la sfârşitul secolului XX, au adus transformări şi în construcţia şi utilizarea artileriei antiaeriene, accentul punându-se pe sistemele de detecţie şi reacţie rapidă a sistemului de tragere, creşterea mobilitaţii şi proteţiei mijloacelor şi sistemelor. Sistemele de tunuri antiaeriene au devenit astfel complementare sistemelor de rachete antiaeriene, pentru distante de tragere scurte şi medii.

Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat

Published by:

În vigoare de la 01.01.2016

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1.

Dreptul la pensii şi asigurări sociale pentru militari, poliţişti şi funcţionari publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare este garantat de stat şi se exercită, în condiţiile prezentei legi, prin sistemul pensiilor militare de stat şi alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale, denumit în continuare sistemul pensiilor militare de stat.

Art. 2.

Principiile de bază ale sistemului pensiilor militare de stat sunt următoarele:

a) principiul unicităţii, potrivit căruia statul organizează şi garantează sistemul de pensii militare de stat bazat pe aceleaşi norme de drept, pentru toţi participanţii la acesta;

b) principiul egalităţii, prin care se asigură tuturor participanţilor la sistemul de pensii militare de stat un tratament nediscriminatoriu între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege;

c) principiul imprescriptibilităţii, potrivit căruia dreptul la pensie nu se prescrie;

d) principiul incesibilităţii, potrivit căruia dreptul la pensie nu poate fi cedat, total sau parţial;

e) principiul autonomiei, bazat pe organizarea, conducerea şi administrarea, de sine stătătoare, a sistemului pensiilor militare de stat de către instituţiile din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale;

f) principiul recunoştinţei faţă de loialitatea, sacrificiile şi privaţiunile suferite de militari, poliţişti şi funcţionari publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi familiile acestora pe timpul carierei.

Art. 3.

În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:

a) militar – cadrul militar, astfel cum este definit de Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, soldatul şi gradatul profesionist, aşa cum sunt definiţi de Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, cu modificările şi completările ulterioare, militarul angajat pe bază de contract, jandarmul angajat pe bază de contract, precum şi preotul militar, aşa cum este definit de Legea nr. 195/2000 privind constituirea şi organizarea clerului militar;

b) poliţist – funcţionarul public cu statut special, astfel cum este definit de Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare;

c) funcţionar public cu statut special – funcţionarul public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare încadrat în Ministerul Justiţiei sau în unităţi subordonate acestuia, astfel cum este definit de Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, republicată;

d) pensionar militar – persoana definită la lit. a)-c), care beneficiază de pensie militară de stat în condiţiile prezentei legi;

e) vechimea în serviciu – perioada în care o persoană din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi securitate naţională s-a aflat în una dintre următoarele situaţii:

1. a avut calitatea de cadru militar/poliţist/funcţionar public cu statut special, în activitate;

2. a avut calitatea de militar angajat pe bază de contract/jandarm angajat cu contract/poliţist de frontieră angajat cu contract/soldat şi gradat voluntar/soldat şi gradat profesionist;

3. a îndeplinit serviciul militar ca militar în termen, militar cu termen redus, elev sau student al unei instituţii militare de învăţământ din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională pentru formarea cadrelor militare/poliţiştilor/funcţionarilor publici cu statut special, cu excepţia învăţământului liceal;

4. a fost concentrată sau mobilizată ca rezervist;

5. a fost în captivitate;

6. a îndeplinit activităţi pastoral-misionare, duhovniceşti şi religioase, în calitate de preot ori ca preot militar în instituţiile din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi securitate naţională, prin încheierea unui contract individual de muncă;

f) vechime cumulată – perioadele de timp recunoscute ca vechime în serviciu, vechime în muncă, stagiu de cotizare sau perioade asimilate în vederea obţinerii unei pensii în condiţiile legii;

g) vechime efectivă – vechimea prevăzută la lit. f), care nu cuprinde sporurile acordate pentru activitatea desfăşurată în condiţii deosebite, speciale sau alte condiţii de muncă, respectiv grupa I şi/sau a II-a de muncă;

h) stagiu potenţial – perioada de timp prevăzută de prezenta lege acordată la calculul pensiei de invaliditate, ca o creditare pentru vechimea nerealizată din cauza afecţiunilor invalidante;

i) stagiu de cotizare – perioada în care persoanele prevăzute la lit. a)-c) au datorat/plătit contribuţii de asigurări sociale de stat în sistemul public de pensii;

j) vârstă standard de pensionare – vârsta stabilită de prezenta lege, la care se poate obţine pensie pentru limită de vârstă, în condiţiile legii, precum şi vârsta din care se operează reducerile prevăzute de lege;

k) case de pensii sectoriale – casele de pensii care funcţionează în subordinea Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne şi Serviciului Român de Informaţii, care îndeplinesc atribuţiile prevăzute de prezenta lege şi funcţionează cu respectarea legislaţiei în vigoare privind protecţia informaţiilor clasificate în instituţiile din sistemul naţional de apărare naţională, ordine publică şi securitate naţională.

Art. 4.

Sistemul pensiilor militare de stat acoperă riscurile activităţii specifice sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională, interzicerea sau restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi din Constituţia României, precum şi pierderile de venituri datorate invalidităţii, bătrâneţii sau decesului.

Art. 5.

(1) Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne şi Serviciul Român de Informaţii asigură aplicarea reglementărilor referitoare la pensiile militare de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special şi exercită controlul aplicării acestora.

(2) Fondurile necesare pentru plata pensiilor militare de stat şi a altor drepturi de asigurări sociale cuvenite pensionarilor militari se asigură de la bugetul de stat, prin bugetele instituţiilor prevăzute la alin. (1).

Art. 6.

Administrarea sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin case de pensii sectoriale.

Art. 7.

(1) În sistemul pensiilor militare de stat, evidenţa drepturilor de pensii militare de stat şi a drepturilor de asigurări sociale se realizează pe baza codului numeric personal, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Datele cu caracter personal actualizate pentru toţi cetăţenii români, cetăţenii Uniunii Europene, ai statelor membre ale Spaţiului Economic European, ai Confederaţiei Elveţiene şi pentru străinii care au înregistrat rezidenţa/şederea în România, pentru care casele de pensii sectoriale stabilesc drepturile de pensie şi întocmesc documentaţii de plată şi/sau efectuează plata pensiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale sunt furnizate acestora, gratuit, de către Ministerul Afacerilor Interne, prin Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date.

(3) Datele prevăzute la alin. (2) sunt furnizate gratuit, la cererea caselor de pensii sectoriale, de către autorităţile, instituţiile publice sau orice altă instituţie care deţine astfel de informaţii.

Art. 8.

Cheltuielile, în sistemul pensiilor militare de stat, acoperă contravaloarea pensiilor militare de stat şi a altor drepturi de asigurări sociale, sumele necesare organizării şi funcţionării sistemului pensiilor militare de stat şi a altor prestaţii prevăzute de lege.

Art. 9.

Condiţiile de muncă în care se desfăşoară activitatea militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special pot fi:

a) normale;

b) deosebite;

c) speciale;

d) alte condiţii.

Art. 10.

Militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special detaşaţi în afara instituţiei din care fac parte beneficiază de condiţiile de muncă specifice funcţiilor din care au fost detaşaţi sau funcţiilor asimilate/similare, după caz.

Art. 11.

(1) Încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii se realizează pe baza criteriilor şi metodologiei de încadrare prevăzute de Hotărârea Guvernuluinr. 1.294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă şi activităţilor cu condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii, specifice pentru cadrele militare în activitate, cu modificările ulterioare, şi de Hotărârea Guvernului nr. 1.822/2004 privind stabilirea locurilor de muncă şi activităţilor cu condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii, specifice pentru poliţişti, cu modificările ulterioare.

(2) Prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.294/2001, cu modificările ulterioare, aplicabile militarilor din cadrul Ministerului Justiţiei, se aplică şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare.

(3) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare care au trecut în rezervă/retragere, respectiv au încetat raporturile de serviciu, până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. 12.

În sistemul pensiilor militare de stat se acordă următoarele drepturi:

a) pensii militare de stat;

b) alte drepturi de asigurări sociale.

Art. 13.

Militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special pot beneficia de o singură pensie militară de stat.

CAPITOLUL II

Sistemul pensiilor militare de stat

Art. 14.

În sistemul pensiilor militare de stat se acordă următoarele categorii de pensii:

a) pensia de serviciu;

b) pensia de invaliditate;

c) pensia de urmaş.

SECŢIUNEA 1

Pensia de serviciu

Art. 15.

Pensia de serviciu poate fi:

a) pentru limită de vârstă;

b) anticipată;

c) anticipată parţială.

Art. 16.

(1) Au dreptul la pensie de serviciu pentru limită de vârstă militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, în activitate, care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) au împlinit vârsta standard de pensionare pentru limită de vârstă;

b) au o vechime efectivă de cel puţin 25 de ani, din care cel puţin 15 ani reprezintă vechimea în serviciu.

(2) Vârsta standard de pensionare pentru limită de vârstă, prevăzută la alin. (1) lit. a), este de 60 de ani. Atingerea acestei vârste se realizează prin creşterea vârstelor standard de pensionare, conform eşalonării prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.

Art. 17.

(1) Au dreptul la pensie de serviciu anticipată militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, în activitate, care îndeplinesc cumulativ condiţiile de vechime prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. b), au împlinit vârsta standard de pensionare pentru limită de vârstă diminuată cu 5 ani şi se află în una dintre următoarele situaţii:

a) sunt trecuţi în rezervă ori au încetat raporturile de serviciu ca urmare a reorganizării unor unităţi şi a reducerii unor funcţii din statele de organizare, precum şi pentru alte motive sau nevoi ale instituţiilor din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale;

b) sunt trecuţi în rezervă sau direct în retragere ori au încetat raporturile de serviciu ca urmare a clasării ca inapt sau apt limitat pentru serviciul militar/serviciu de către comisiile de expertiză medico-militară.

(2) La acordarea pensiei de serviciu anticipate, diminuarea vârstei standard de pensionare cu 5 ani prevăzută la alin. (1) nu poate fi cumulată cu nicio altă reducere reglementată de prezenta lege sau de alte acte normative.

Art. 18.

(1) Au dreptul la pensie de serviciu anticipată parţială militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, în activitate, care au o vechime efectivă de minimum 20 de ani, dintre care cel puţin 10 ani vechime în serviciu, şi care se află în una dintre următoarele situaţii:

a) sunt trecuţi în rezervă ori au încetat raporturile de serviciu, ca urmare a reorganizării unor unităţi şi a reducerii unor funcţii din statele de organizare, precum şi pentru alte motive sau nevoi ale instituţiilor din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale;

b) sunt trecuţi în rezervă sau direct în retragere ori au încetat raporturile de serviciu ca urmare a clasării ca inapt sau apt limitat pentru serviciul militar/serviciu de către comisiile de expertiză medico-militară.

(2) Cuantumul pensiei anticipate parţiale pentru militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special în activitate prevăzuţi la alin. (1) se calculează pentru numărul anilor de vechime în serviciu stabiliţi în condiţiile art. 3 lit. e), la care se adaugă sporurile acordate conform art. 24.

(3) La împlinirea vârstei standard de pensionare, prevăzută de prezenta lege, pensia de serviciu anticipată parţială devine pensie de serviciu pentru limită de vârstă, iar cuantumul pensiei militare se recalculează prin raportare la vechimea cumulată calculată la data trecerii în rezervă ori a încetării raporturilor de serviciu.

Art. 19.

Militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, care la data trecerii în rezervă ori a încetării raporturilor de serviciu nu îndeplinesc condiţiile de acordare a unei pensii de serviciu, dar au o vechime în serviciu de cel puţin 10 ani, beneficiază de pensie de serviciu la împlinirea vârstei standard de pensionare pentru limită de vârstă prevăzută de prezenta lege, pentru numărul anilor de vechime în serviciu, stabiliţi în condiţiile art. 3 lit. e), la care se adaugă sporurile acordate conform art. 24.

Art. 20.

La împlinirea vârstei prevăzute de prezenta lege pentru obţinerea pensiei militare de serviciu pentru limită de vârstă, pensia de serviciu anticipată devine, din oficiu, pensie de serviciu pentru limită de vârstă.

Art. 21.

(1) Militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special care, la data trecerii în rezervă/retragere sau încetării raporturilor de serviciu, îndeplinesc condiţiile de vechime prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. b), au dreptul la pensie de serviciu pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei prevăzute la art. 16 alin. (2), astfel:

a) pentru activitate realizată în condiţii de muncă deosebite:

Vechime realizată în condiţii deosebite şi/sau în grupa a II-a de muncă (ani împliniţi) Reducerea vârstei prevăzute la art. 16 alin. (2):
Ani Luni
6 1
8 1 6
10 2
12 2 6
14 3
16 3 6
18 4
20 4 6
22 5
24 5 6
26 6
28 6 6
30 7
32 7 6
35 8

b) pentru activitate realizată în condiţii de muncă speciale şi alte condiţii:

Vechime realizată în condiţii speciale şi alte condiţii şi/sau în grupa I de muncă (ani împliniţi) Reducerea vârstei prevăzute la art. 16 alin. (2):
Ani Luni
2 1
3 1 6
4 2
5 2 6
6 3
7 3 6
8 4
9 4 6
10 5
11 5 6
12 6
13 6 6
14 7
15 7 6
16 8
17 8 6
18 9
19 9 6
20 10
21 10 6
22 11
23 11 6
24 12
25 12 6
26 de ani şi peste 13

(2) Reducerea vârstei standard de pensionare, potrivit alin. (1) sau în alte condiţii stabilite prin acte normative, nu poate fi mai mare de 13 ani. Prin reducere, vârsta standard de pensionare nu poate fi mai mică de 45 de ani.

Art. 22.

(1) Militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, în activitate, care au o vechime efectivă de 20 de ani în calitate de personal din unităţi/structuri de intervenţie şi acţiuni speciale, personal în unităţi de intervenţie antiteroristă, personal navigant pe elicoptere, avioane de vânătoare, vânătoare- bombardament şi cercetare, aeronave de transport, aeronave de instrucţie ale şcolilor militare de aviaţie, scafandrii, precum şi personalul din unităţile de comunicaţii, radiolocaţie şi război electronic beneficiază, la cerere, de pensie de serviciu anticipată sau anticipată parţială, indiferent de vârstă, dacă au o vechime ca militar/poliţist/funcţionar public cu statut special, în activitate, de cel puţin 10 ani.

(2) La împlinirea vârstei standard de pensionare, persoanele prevăzute la alin. (1) beneficiază de pensie de serviciu pentru limită de vârstă în condiţiile prevăzute de art. 18 alin. (3) sau, după caz, de art. 20.

Art. 23.

(1) Vechimea în serviciu care se ia în considerare la stabilirea pensiei de serviciu este perioada în care o persoană s-a aflat în una sau mai multe din situaţiile prevăzute la art. 3 lit. e), la care se adaugă sporurile acordate conform art. 24.

(2) Vechimea în serviciu pentru deschiderea dreptului la pensia de serviciu nu cuprinde şi sporul acordat pentru activitatea desfăşurată în condiţiile de muncă prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.294/2001, cu modificările ulterioare, şi de Hotărârea Guvernului nr. 1.822/2004, cu modificările ulterioare.

Art. 24.

La stabilirea pensiei se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat efectiv, în condiţiile stabilite de Hotărârea Guvernului nr. 1.294/2001, cu modificările ulterioare, şi de Hotărârea Guvernului nr. 1.822/2004, cu modificările ulterioare, astfel:

a) 1 an şi 3 luni, în cazul celor care şi-au desfăşurat activitatea în condiţii deosebite;

b) 1 an şi 6 luni, în cazul celor care şi-au desfăşurat activitatea în condiţii speciale;

c) 2 ani, în cazul celor care şi-au desfăşurat activitatea în alte condiţii.

Art. 25.

(1) Constituie vechime pentru stabilirea pensiei militare de stat în condiţiile art. 1618, art. 22 şi art. 32 şi perioadele recunoscute ca vechime în serviciu, vechime în muncă, stagiu de cotizare sau perioade asimilate în condiţiile legii, până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(2) Vechimea valorificată pentru stabilirea pensiei militare de stat conform alin. (1) nu se poate valorifica şi în sistemul public de pensii sau în sistemele proprii de asigurări sociale neintegrate acestuia, în condiţiile protocoalelor încheiate între entităţile implicate.

(3) În cazul în care din însumarea perioadelor de vechime rezultă fracţiuni de cel puţin 6 luni, acestea se întregesc la un an în favoarea beneficiarului, iar cele mai mici se neglijează.

Art. 26.

(1) Pentru cadrele militare, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special care la data trecerii în rezervă sau a încetării raporturilor de serviciu nu îndeplinesc condiţiile de acordare a unei pensii prevăzute la art. 14 lit. a) şi b), deschiderea dreptului la pensie se efectuează mai întâi de către sistemul în care îndeplineşte condiţiile cumulative de pensionare, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 19.

(2) Între sistemul pensiilor militare de stat şi sistemul public de pensii, precum şi sistemele proprii de asigurări sociale neintegrate acestuia se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu, în vederea deschiderii dreptului la pensie în condiţiile alin. (1).

(3) În situaţia prevăzută la alin. (1), pensia militară de stat se stabileşte doar pentru perioadele de vechime în serviciu, la care se adaugă sporurile acordate conform art. 24, la calculul pensiei de invaliditate stagiul potenţial se acordă doar de către ultimul sistem în care persoana a fost asigurată.

Art. 27.

Perioadele de vechime în serviciu prevăzute la art. 3 lit. e) pct. 35, care sunt recunoscute ca perioade asimilate în sistemul public de pensii sau care constituie vechime în muncă sau în serviciu în sistemele proprii de asigurări sociale neintegrate sistemului public de pensii, se iau în calcul, opţional, în unul dintre sisteme.

Art. 28.

(1) Baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat este media tuturor veniturilor brute realizate în 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate, actualizate la data deschiderii drepturilor de pensie, la alegerea persoanelor prevăzute la art. 3 lit. a)c). La media obţinută se adaugă un spor de până la 15% în condiţiile stabilite prin ordin comun al conducătorilor instituţiilor din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale.

(2) Pentru militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special pensionaţi în condiţiile art. 19, 26 şi 38, baza de calcul utilizată pentru stabilirea pensiei militare de stat este cea prevăzută la alin. (1), actualizată la data deschiderii dreptului la pensie.

(3) Actualizarea prevăzută la alin. (2) se face la deschiderea drepturilor de pensii ca urmare a majorării soldei de funcţie/salariului de funcţie şi soldei de grad/salariului gradului profesional, deţinute la data trecerii în rezervă/încetării raporturilor de serviciu.

(4) Baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat pentru personalul trimis în misiune permanentă în străinătate, precum şi pentru personalul suspendat ca urmare a exercitării unei funcţii de demnitate publică, care îndeplineşte, în această perioadă, condiţiile de trecere în rezervă/încetare a raporturilor de serviciu cu drept la pensie, este cea prevăzută la alin. (1) şi (2).

(5) În situaţia în care baza de calcul stabilită potrivit alin. (3) este mai mică decât cea stabilită potrivit alin. (1), personalul aflat în misiune permanentă în străinătate poate opta pentru situaţia cea mai avantajoasă.

(6) Pentru soţul/soţia, militar, poliţist sau funcţionar public cu statut special, aflat/aflată în concediu fără plată pentru a-şi urma soţia/soţul trimisă/trimis în misiune permanentă în străinătate, în ultimii 5 ani anteriori îndeplinirii vârstei standard de pensionare, se utilizează ca bază de calcul media tuturor veniturilor brute realizate în 6 luni consecutive, la alegere, din ultimii 5 ani de activitate anteriori plecării în misiune.

(7) Pentru personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special detaşaţi în afara instituţiilor publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, pensia militară de stat se stabileşte potrivit prevederilor art. 29.

(8) La stabilirea venitului brut nu se au în vedere dispoziţiile Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 29.

(1) Cuantumul pensiei de serviciu se determină în procente din baza de calcul, astfel:

a) militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, cu vechime cumulată conform art. 3 lit. f) de cel puţin 25 de ani, beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzute de lege, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul prevăzută la art. 28;

b) pentru fiecare an care depăşeşte vechimea prevăzută la lit. a), la cuantumul pensiei se adaugă câte 1% din baza de calcul prevăzută la art. 28, fără a se putea depăşi venitul brut utilizat la calculul pensiei la data deschiderii dreptului la pensie.

(2) De pensie de serviciu beneficiază şi militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special cu o vechime cumulată de până la 25 ani, cuantumul pensiei fiind diminuat cu 1% din baza de calcul prevăzută la art. 28 pentru fiecare an care lipseşte din vechimea integrală.

Art. 30.

(1) Procentele corespunzătoare pentru activitatea desfăşurată în condiţii deosebite, speciale sau alte condiţii, respectiv în grupa I şi/sau a II-a de muncă, prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), se acordă militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special care au lucrat efectiv cel puţin 20 de ani în condiţii deosebite sau 15 ani în condiţii speciale sau alte condiţii.

(2) În situaţia în care persoanele prevăzute la alin. (1) au lucrat mai puţin de 20 de ani în condiţii deosebite, respectiv mai puţin de 15 ani în condiţii speciale sau alte condiţii, la procentul corespunzător activităţii desfăşurate în condiţii normale se acordă un spor proporţional cu timpul efectiv lucrat în condiţii deosebite, speciale sau alte condiţii, respectiv în grupa I şi/sau a II-a de muncă, fără a depăşi procentul prevăzut la art. 29 alin. (2).

Art. 31.

(1) Cota de contribuţie individuală la bugetul de stat este egală cu cota de contribuţie individuală de asigurări sociale. Baza lunară de calcul al contribuţiei individuale o reprezintă solda lunară brută/salariul lunar brut.

(2) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, contribuţia individuală la bugetul de stat, suportată de personalul prevăzut la art. 1, nu va diminua soldele/salariile nete realizate lunar.

SECŢIUNEA a 2-a

Pensia de invaliditate

Art. 32.

Au dreptul la pensie de invaliditate militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă din cauza:

a) producerii unor accidente de muncă sau a unei boli contractate în timpul şi din cauza îndeplinirii serviciului militar/serviciului, tuberculozei, neoplaziilor, schizofreniei şi SIDA;

b) accidentelor sau bolilor care nu au legătură cu îndeplinirea serviciului militar/serviciului.

Art. 33.

Beneficiază de pensie de invaliditate, în condiţiile prevăzute la art. 32 lit. a), şi elevii şi studenţii instituţiilor de învăţământ din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi securitate naţională care şi-au pierdut cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, ca urmare a accidentelor de muncă sau a bolilor profesionale survenite în timpul şi din cauza activităţii în aceste instituţii.

Art. 34.

Pensia de invaliditate se determină în raport cu gradul de pierdere a capacităţii de muncă, astfel:

a) invaliditatea de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă şi a capacităţii de autoîngrijire, necesitând îngrijire sau supraveghere permanentă din partea altei persoane;

b) invaliditatea de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, cu posibilitatea invalidului de a se autoîngriji fără ajutorul altei persoane;

c) invaliditatea de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, persoana putând să presteze o activitate profesională după trecerea sa în rezervă/încetarea raporturilor de serviciu, corespunzătoare a cel mult jumătate din timpul normal de muncă.

Art. 35.

(1) Criteriile şi normele pe baza cărora se face încadrarea în gradele I, II şi III de invaliditate sunt prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 56/2012 pentru aprobarea criteriilor şi normelor de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă pe baza cărora se stabileşte aptitudinea şi încadrarea în grade de invaliditate pentru cadrele militare, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare.

(2) Comisiile centrale de expertiză medico-militară ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne şi Serviciului Român de Informaţii, după caz, organizează, îndrumă şi controlează activitatea de expertiză medicală.

Art. 36.

(1) Evaluarea capacităţii de muncă, în vederea stabilirii gradului de invaliditate, se face de către comisiile de expertiză medico-militară de pe lângă spitalele din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi securitate naţională.

(2) Pentru evaluarea capacităţii de muncă, cererea şi documentele medicale ale solicitantului se depun la comisiile de expertiză medico-militară prevăzute la alin. (1).

(3) În urma examinării clinice şi analizării documentelor medicale, comisiile de expertiză medico-militară prevăzute la alin. (1) emit decizii medicale de încadrare într-un grad de invaliditate, care vor fi avizate de comisia centrală de expertiză medico-militară a Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne şi Serviciului Român de Informaţii, după caz.

(4) În situaţia în care, pentru emiterea deciziei medicale prevăzute la alin. (3), sunt necesare investigaţii sau examinări de specialitate suplimentare, comisiile de expertiză medico- militară propun, după caz, prelungirea duratei concediului pentru incapacitate temporară de muncă, în condiţiile legii.

(5) Decizia medicală prevăzută la alin. (3) se emite în termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii şi se comunică în termen de 5 zile de la emitere. În situaţiile prevăzute la alin. (4), termenul de emitere a deciziei medicale se prelungeşte corespunzător.

(6) Decizia medicală asupra capacităţii de muncă poate fi contestată, în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisia centrală de expertiză medico-militară a Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne sau a Serviciului Român de Informaţii, după caz.

(7) Contestaţia prevăzută la alin. (6) se soluţionează în termen de 45 de zile de la înregistrare. Decizia emisă în soluţionarea contestaţiei se comunică în termen de 5 zile de la data soluţionării.

(8) Deciziile comisiilor centrale de expertiză medico-militară ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne şi Serviciului Român de Informaţii, prevăzute la alin. (7), date în soluţionarea contestaţiilor, pot fi atacate la instanţele judecătoreşti competente în termen de 30 de zile de la comunicare.

(9) Deciziile medicale asupra capacităţii de muncă, precum şi deciziile prevăzute la alin. (7) necontestate în termen rămân definitive şi executorii.

Art. 37.

Constituirea, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor de expertiză medico-militară se stabilesc prin regulament comun, aprobat de ministrul apărării naţionale, ministrul afacerilor interne, ministrul justiţiei şi directorul Serviciului Român de Informaţii.

Art. 38.

Militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, care şi-au pierdut capacitatea de muncă din cauza unor accidente sau a unor boli care nu au legătură cu îndeplinirea serviciului militar/serviciului, beneficiază de pensia de invaliditate dacă au realizat, în condiţiile legii, vechime în serviciu.

Art. 39.

(1) Cuantumul pensiei de invaliditate se stabileşte conform prevederilor art. 29 şi 30.

(2) Vechimea utilizată pentru calculul pensiei de invaliditate se stabileşte potrivit prevederilor art. 25 şi 26.

(3) La suma procentelor cuvenite pentru vechimea efectivă se adaugă, pentru fiecare an potenţial, până la realizarea vechimii de 25 de ani prevăzută la art. 16 alin. (1) lit. b), următoarele procente:

a) 1% pentru invaliditate de gradul I;

b) 0,8% pentru invaliditate de gradul II;

c) 0,6% pentru invaliditate de gradul III.

(4) Numărul anilor potenţiali nu poate fi mai mare decât vechimea pe care persoana ar fi putut să o realizeze de la data acordării pensiei de invaliditate până la împlinirea vârstei standard de pensionare.

(5) Cuantumul pensiei de invaliditate stabilit în condiţiile alin. (1), pentru cazurile prevăzute la art. 38, va fi diminuat după cum urmează:

a) cu 10% pentru gradul I de invaliditate;

b) cu 15% pentru gradul II de invaliditate;

c) cu 20% pentru gradul III de invaliditate.

Art. 40.

Pentru invaliditatea survenită ca urmare a unor acţiuni specifice, din cauza unor accidente, catastrofe sau alte asemenea evenimente intervenite în timpul şi din cauza serviciului sau a unor misiuni şi operaţii în afara teritoriului român, militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special beneficiază de o pensie egală cu solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază avută la data respectivă, dacă aceasta este mai avantajoasă decât o altă categorie de pensie la care au dreptul.

Art. 41.

(1) Pensionarii încadraţi în gradul I de invaliditate au dreptul la o indemnizaţie pentru însoţitor, în afara pensiei, în cuantumul stabilit pentru această categorie în sistemul public de pensii.

(2) Indemnizaţia pentru însoţitor se suportă de la bugetul de stat.

(3) În cazul pensionarilor încadraţi în gradul I de invaliditate care beneficiază de pensie de invaliditate în mai multe sisteme de asigurări sociale, indemnizaţia pentru însoţitor se acordă numai de către ultimul sistem în care aceştia au fost asiguraţi.

Art. 42.

(1) Pensionarii de invaliditate sunt supuşi revizuirii medicale periodic, în funcţie de afecţiune, la intervale cuprinse între un an şi 3 ani, până la împlinirea vârstei prevăzute la art. 16 alin. (2), la termenele stabilite de comisiile de expertiză medico-militară.

(2) După fiecare revizuire medicală, comisiile de expertiză medico-militară emit o nouă decizie medicală asupra capacităţii de muncă, prin care se stabileşte, după caz:

a) menţinerea în acelaşi grad de invaliditate;

b) încadrarea în alt grad de invaliditate;

c) redobândirea capacităţii de muncă.

(3) Dreptul la pensie de invaliditate se modifică sau încetează începând cu luna următoare celei în care s-a emis decizia medicală asupra capacităţii de muncă, emisă în urma revizuirii medicale.

(4) Neprezentarea, din motive imputabile pensionarului, la revizuirea medicală, atrage suspendarea plăţii pensiei începând cu luna următoare celei în care era prevăzută revizuirea medicală sau, după caz, încetarea plăţii pensiei, în condiţiile legii.

(5) Revizuirea medicală se poate efectua şi la cererea pensionarilor, dacă starea sănătăţii lor s-a îmbunătăţit sau, după caz, s-a agravat.

(6) Decizia medicală asupra capacităţii de muncă emisă la revizuirea medicală urmează aceleaşi proceduri de contestare şi soluţionare, conform prevederilor art. 36.

Art. 43.

(1) Nu mai sunt supuşi revizuirii medicale pensionarii de invaliditate care:

a) prezintă invalidităţi care afectează ireversibil capacitatea de muncă;

b) au împlinit vârsta prevăzută la art. 16 alin. (2);

c) au dreptul la pensia de serviciu în condiţiile art. 17 alin. (1) lit. b) şi ale art. 18 alin. (1) lit. b).

(2) Constatarea situaţiilor prevăzute la alin. (1) lit. a) se face numai cu avizul comisiei centrale de expertiză medico-militară a Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne şi Serviciului Român de Informaţii, după caz.

Art. 44.

(1) Comisiile centrale de expertiză medico-militară ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne şi Serviciului Român de Informaţii pot convoca, pentru expertizare, pensionarul de invaliditate.

(2) Concluziile expertizării sunt obligatorii şi definitive până la următoarea revizuire medicală.

(3) Neprezentarea la comisiile centrale de expertiză medico- militară ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne şi Serviciului Român de Informaţii, din motive imputabile pensionarului, atrage suspendarea plăţii pensiei.

Art. 45.

(1) Militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special care au dreptul la pensie de invaliditate pot opta, la deschiderea dreptului de pensie, pentru pensia mai avantajoasă dintre pensia de invaliditate şi pensia de serviciu anticipată sau anticipată parţială, după caz, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege pentru acordarea acestora.

(2) La împlinirea vârstei prevăzute de prezenta lege pentru obţinerea pensiei militare de serviciu pentru limită de vârstă, beneficiarii pensiei de invaliditate pot opta pentru pensia care îi avantajează.

Art. 46.

(1) Beneficiarii pensiei de invaliditate de gradul I îşi menţin dreptul la indemnizaţia de însoţitor, indiferent de pensia pentru care optează.

(2) Casa de pensii sectorială comunică lunar, comisiei centrale de expertiză medico-militară, pensionarii încadraţi în grad de invaliditate care au împlinit vârsta standard de pensionare sau, după caz, condiţiile prevăzute de lege pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă.

SECŢIUNEA a 3-a

Pensia de urmaş

Art. 47.

Pensia de urmaş se cuvine copiilor şi soţului supravieţuitor dacă susţinătorul, la data decesului, era pensionar sau îndeplinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii militare de stat.

Art. 48.

Copiii au dreptul la pensie de urmaş:

a) până la împlinirea vârstei de 16 ani;

b) dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de ani;

c) pe toată durata invalidităţii de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în perioada în care se aflau în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a) sau b).

Art. 49.

(1) Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş pe tot timpul vieţii, la împlinirea vârstei prevăzute la art. 16 alin. (2), dacă durata căsătoriei cu persoana decedată a fost de cel puţin 15 ani şi nu realizează venituri lunare provenite dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai mici de 35% din câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

(2) În cazul în care durata căsătoriei a fost mai mică de 15 ani, dar de cel puţin 10 ani, cuantumul pensiei de urmaş cuvenite soţului supravieţuitor se diminuează cu 0,5% pentru fiecare lună, respectiv 6,0% pentru fiecare an de căsătorie în minus.

Art. 50.

(1) Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş, indiferent de vârstă, pe perioada în care este invalid de gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin un an.

(2) Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş, indiferent de vârsta şi de durata căsătoriei, dacă decesul soţului susţinător s-a produs ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli contractate în timpul şi din cauza îndeplinirii serviciului militar/serviciului, asimilată unei boli profesionale, şi dacă nu realizează venituri lunare pentru care asigurarea este obligatorie ori dacă acestea sunt mai mici de 35% din câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Art. 51.

Soţul supravieţuitor care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 49 sau la art. 50 alin. (1) beneficiază de pensie de urmaş pe o perioadă de 6 luni de la data decesului soţului susţinător, dacă în această perioadă nu realizează venituri lunare pentru care asigurarea este obligatorie ori acestea sunt mai mici de 35% din câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Art. 52.

Soţul supravieţuitor care are în îngrijire, la data decesului susţinătorului, unul sau mai mulţi copii în vârstă de până la 7 ani beneficiază de pensie de urmaş până la data împlinirii de către ultimul copil a vârstei de 7 ani, în perioadele în care nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie ori acestea sunt mai mici de 35% din câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Art. 53.

(1) Pensia de urmaş se stabileşte, după caz, din:

a) pensia de serviciu pentru limită de vârstă aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul, în condiţiile legii, susţinătorul decedat;

b) pensia de invaliditate de gradul I, în cazul în care decesul susţinătorului a survenit înaintea îndeplinirii condiţiilor pentru obţinerea pensiei de serviciu pentru limită de vârstă.

(2) Cuantumul pensiei de urmaş se stabileşte procentual din pensia susţinătorului prevăzută la alin. (1), în funcţie de numărul urmaşilor îndreptăţiţi, astfel:

a) 50% – pentru un singur urmaş;

b) 75% – pentru 2 urmaşi;

c) 100% – pentru 3 sau mai mulţi urmaşi.

Art. 54.

Cuantumul pensiei de urmaş, în cazul orfanilor de ambii părinţi, se stabileşte prin însumarea drepturilor de pensie de urmaş calculate după fiecare părinte.

Art. 55.

(1) Urmaşii militarilor, poliţiştilor ori funcţionarilor publici cu statut special în activitate sau în rezervă, mobilizaţi ori concentraţi în unităţi militare, decedaţi ca urmare a unor acţiuni specifice, prin accidente, catastrofe sau alte asemenea evenimente intervenite în timpul şi din cauza serviciului ori a unor misiuni şi operaţii în afara teritoriului român, beneficiază de o pensie de urmaş egală cu solda funcţiei de bază/salariului funcţiei de bază avută/avut la data decesului.

(2) În cazul în care nu există urmaşi, dacă cel decedat era singurul susţinător al părinţilor săi, aceştia vor beneficia de jumătate din pensia de urmaş stabilită potrivit prevederilor alin. (1).

(3) Urmaşii militarilor, poliţiştilor ori funcţionarilor publici cu statut special în rezervă, aflaţi în situaţiile prevăzute la alin. (1), pot opta între pensia stabilită potrivit prezentei legi şi pensia proprie din sistemul public de pensii.

Art. 56.

În cazul modificării numărului de urmaşi, pensia se recalculează în conformitate cu dispoziţiile art. 53 alin. (2).

Art. 57.

Soţul supravieţuitor care are dreptul la o pensie proprie şi îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru obţinerea pensiei de urmaş după soţul decedat poate opta pentru cea mai avantajoasă pensie.

Art. 58.

Opţiunea prevăzută la art. 57 poate fi făcută atât în cadrul sistemului pensiilor militare de stat, cât şi faţă de celelalte sisteme de pensii.

SECŢIUNEA a 4-a

Indexarea şi actualizarea pensiilor

Art. 59.

(1) Cuantumul pensiilor militare de stat se indexează anual cu 100% din rata medie anuală a inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut realizat.

(2) Indicatorii prevăzuţi la alin. (1) sunt cei definitivi, cunoscuţi în anul curent pentru anul calendaristic anterior, comunicaţi de Institutul Naţional de Statistică.

(3) În situaţia în care unul dintre indicatorii prevăzuţi la alin. (1) are valoare negativă, la indexarea cuantumului pensiilor militare de stat se utilizează indicatorul cu valoare pozitivă.

(4) În situaţia în care indicatorii prevăzuţi la alin. (1) au valori negative, se păstrează cuantumul pensiei aflat în plată.

(5) Prevederile alin. (1) se aplică şi drepturilor de pensie deschise în cursul anului.

(6) Începând cu anul 2021, cuantumul pensiilor militare de stat se indexează anual cu 100% din rata inflaţiei, la care se adaugă 45% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut, realizate pe anul precedent.

(7) Începând cu anul 2030, cuantumul pensiilor militare de stat se indexează anual cu 100% din rata inflaţiei realizată pe anul precedent.

Art. 60.

(1) Cuantumul pensiilor militare de stat se actualizează ori de câte ori se majorează solda de grad/salariul gradului profesional şi/sau solda de funcţie/salariul de funcţie al militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special, în procentele stabilite la art. 29, 30 şi 108 şi în funcţie de vechimea valorificată prin ultima decizie de pensie, astfel:

a) potrivit gradului militar/profesional avut la data trecerii în rezervă/încetării raporturilor de serviciu şi a mediei soldelor de funcţie/salariilor de funcţie îndeplinite în 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate, la cererea persoanelor ale căror drepturi de pensie au fost deschise înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi;

b) în funcţie de gradul militar/profesional deţinut la data trecerii în rezervă/încetării raporturilor de serviciu şi media soldelor de funcţie/salariilor de funcţie deţinute în cele 6 luni alese conform prevederilor art. 28 pentru drepturile de pensie deschise în baza prezentei legi.

(2) În situaţia în care, în termen de 6 luni de la data primei majorări, persoanele îndreptăţite nu depun cerere în acest sens, actualizarea se face, din oficiu, pe baza mediei soldelor de funcţie/salariilor de funcţie din ultimele 6 luni de activitate.

(3) În anul în care pot fi aplicate atât prevederile art. 59, cât şi cele ale alin. (1), se aplică dispoziţiile cele mai favorabile.

(4) Procedura de actualizare prevăzută la alin. (1) se stabileşte prin ordin comun al conducătorilor instituţiilor din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale, emis în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

SECŢIUNEA a 5-a

Stabilirea şi plata pensiilor

Art. 61.

(1) Pensiile militare de stat se acordă la cererea persoanei îndreptăţite, a tutorelui sau curatorului acesteia, a persoanei căreia i s-a încredinţat ori i s-a dat în plasament copilul minor, după caz, depusă personal sau prin mandatar desemnat prin procură specială.

(2) Cererea de pensionare, depusă conform prevederilor alin. (1), poate fi retrasă la cererea persoanei îndreptăţite, până la emiterea deciziei de pensionare.

(3) Militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special depun cererea de pensionare împreună cu actele prin care se dovedeşte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezenta lege, astfel:

a) la unitatea militară/inspectoratul judeţean/structura sau direcţia judeţeană de informaţii/instituţia sau unitatea, după caz, din care a făcut parte persoana la data trecerii în rezervă ori direct în retragere/încetării raporturilor de serviciu odată cu îndeplinirea condiţiilor de acordare a unei pensii;

b) la centrul militar zonal/judeţean/de sector sau la unitatea militară/inspectoratul judeţean/structura ori direcţia judeţeană de informaţii/instituţia sau unitatea din care a făcut parte, după caz, în situaţia celor care îndeplinesc condiţiile de pensionare după data trecerii în rezervă ori încetarea raporturilor de serviciu;

c) la centrul militar zonal/judeţean/de sector, unitatea militară/inspectoratul judeţean/structura sau direcţia judeţeană de informaţii/instituţia ori unitatea, după caz, din raza de domiciliu a urmaşilor pensionarilor militari decedaţi. Urmaşii pot depune cererea şi documentele necesare şi la casele de pensii sectoriale în a căror evidenţă s-au aflat susţinătorii.

(4) Pentru persoanele prevăzute la alin. (3), cererea de pensionare, însoţită de actele doveditoare, se transmite de către structurile prevăzute la alin. (3), în termen de 30 zile de la data depunerii, la casa de pensii sectorială, în funcţie de ultimul loc de muncă.

(5) Pentru militarii şi funcţionarii publici cu statut special care aparţin Ministerului Justiţiei, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de Informaţii Externe şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, dosarele de pensionare se transmit la casa de pensii sectorială aparţinând Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne sau Serviciului Român de Informaţii, după caz, potrivit protocoalelor încheiate între acestea.

(6) Casele de pensii sectoriale aparţinând Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne sau Serviciului Român de Informaţii stabilesc şi plătesc pensiile militarilor şi funcţionarilor publici cu statut special care aparţin Ministerului Justiţiei, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de Informaţii Externe şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, potrivit protocoalelor încheiate.

Art. 62.

(1) În vederea stabilirii pensiei militare de stat, organele prevăzute la art. 61 alin. (3) sunt obligate să întocmească dosarul de pensionare, acestea purtând întreaga răspundere pentru respectarea termenelor de depunere şi exactitatea datelor înscrise.

(2) Dosarul de pensionare pentru invaliditate trebuie să conţină în mod obligatoriu şi decizia medicală de încadrare în grad de invaliditate.

(3) Metodologia de întocmire a dosarului de pensionare se stabileşte prin ordin comun al ministrului apărării naţionale, al ministrului afacerilor interne şi al directorului Serviciului Român de Informaţii, emis în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. 63.

(1) Drepturile de pensie se stabilesc şi se plătesc astfel:

a) de la data încetării plăţii soldelor/salariilor lunare ale militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special, după caz, a soldei/salariului sau pensiei susţinătorului decedat dacă cererea, împreună cu actele necesare, a fost depusă la casa de pensii sectorială în cel mult 90 de zile de la data ivirii acestor situaţii;

b) din prima zi a lunii următoare celei în care cererea, împreună cu actele necesare, a fost depusă la casa de pensii sectorială peste termenul prevăzut la lit. a).

(2) Pentru persoanele care îndeplinesc condiţiile de pensionare ulterior datei ieşirii din rândul militarilor în activitate/încetării raporturilor de serviciu sau ulterior decesului susţinătorului, pensia se stabileşte şi se plăteşte cu începere din prima zi a lunii următoare celei în care s-a depus cererea, împreună cu actele necesare, la casele de pensii sectoriale.

(3) Plata drepturilor de pensie pentru care optează soţul supravieţuitor se efectuează începând cu data suspendării pensiei proprii.

Art. 64.

(1) Admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de casa de pensii sectorială, în termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii.

(2) Decizia prevăzută la alin. (1) cuprinde temeiurile de fapt şi de drept în baza cărora se admite sau se respinge cererea de pensionare, precum şi termenul în care poate fi introdusă contestaţia.

(3) Decizia casei de pensii sectoriale se comunică persoanei care a solicitat pensionarea, în termen de 10 zile lucrătoare de la data emiterii.

Art. 65.

(1) În situaţia în care, ulterior stabilirii şi/sau plăţii drepturilor de pensie, se constată diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, casa de pensii sectorială operează, din oficiu ori la cererea persoanelor îndreptăţite, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.

(2) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripţie, calculat de la data constatării diferenţelor.

Art. 66.

(1) În sistemul pensiilor militare de stat, plata pensiei se face lunar.

(2) Pensia se plăteşte personal titularului, tutorelui sau curatorului acestuia, persoanei căreia i s-a încredinţat ori i s-a dat în plasament copilul urmaş sau, după caz, mandatarului desemnat prin procură specială.

Art. 67.

(1) Plata pensiei se face, în funcţie de opţiunea pensionarului, prin mandat poştal, în cont curent sau în cont de card, în condiţiile stabilite prin convenţiile încheiate între casele de pensii sectoriale şi Compania Naţională „Poşta Română” – S.A. ori, după caz, între casele de pensii sectoriale şi bănci.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în situaţia celorlalte drepturi băneşti pentru stabilirea şi plata cărora competenţa revine, potrivit legii, caselor de pensii sectoriale.

(3) Casele de pensii sectoriale transmit lunar, la domiciliul beneficiarilor din România, prin Compania Naţională „Poşta Română” – S.A., taloanele de plată a drepturilor prevăzute la alin. (1) şi (2), indiferent de modalitatea de plată pentru care au optat beneficiarii acestora.

Art. 68.

(1) Cheltuielile cu transmiterea către beneficiari a drepturilor prevăzute la art. 67 alin. (1) şi (2), precum şi cele cu transmiterea taloanelor de plată la domiciliul beneficiarilor din România se suportă din bugetul de stat, prin stabilirea unor procente şi tarife conform legilor bugetare anuale.

(2) Procentul prevăzut în situaţia în care achitarea drepturilor se face la domiciliul beneficiarilor se stabileşte astfel încât cheltuielile totale de transmitere să nu depăşească 1% din valoarea totală a sumelor plătite.

(3) Comisionul bancar prevăzut în situaţia în care plata drepturilor se face în cont curent sau în cont de card se stabileşte astfel încât cheltuielile totale de transmitere să nu depăşească 0,15% din valoarea totală a sumelor plătite.

Art. 69.

(1) Beneficiarii drepturilor băneşti stabilite de casele de pensii sectoriale, care nu au domiciliul în România, pot opta pentru transferul în străinătate al acestor drepturi, în condiţiile legii.

(2) Pensiile militare de stat sau alte drepturi de asigurări sociale cuvenite beneficiarilor stabiliţi în străinătate pot fi transferate în alte ţări, în condiţiile reglementate prin instrumente juridice cu caracter internaţional la care România este parte, în moneda ţărilor respective ori într-o altă monedă asupra căreia s-a convenit.

(3) Cheltuielile generate de transferul în străinătate al pensiilor militare de stat sau altor drepturi de asigurări sociale, inclusiv comisioanele de schimb valutar, se suportă de beneficiar, cu excepţia plăţilor care intră sub incidenţa Ordonanţei de urgentă a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul acestora din urmă comisioanele fiind suportate, proporţional, de către beneficiar şi de către casele de pensii sectoriale.

Art. 70.

Procedurile referitoare la efectuarea operaţiunilor de plată a drepturilor băneşti se aprobă prin ordine ale conducătorilor caselor de pensii sectoriale.

Art. 71.

(1) În sistemul pensiilor militare de stat, plata pensiei încetează începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze:

a) pensionarul a decedat;

b) pensionarul nu mai îndeplineşte condiţiile legale în temeiul cărora i-a fost acordată pensia;

c) pensionarul de invaliditate, pensionarul urmaş prevăzut la art. 48 lit. c), precum şi cel prevăzut la art. 50 alin. (1) şi-au redobândit capacitatea de muncă, potrivit legii;

d) au expirat 12 luni de la data la care pensionarul de invaliditate, pensionarul de urmaş prevăzut la art. 48 lit. c) sau cel prevăzut la art. 50 alin. (1) nu s-a prezentat, din motive imputabile lui, la revizuirea medicală obligatorie;

e) au expirat 12 luni de la data la care pensionarul de invaliditate, pensionarul urmaş prevăzut la art. 48 lit. c) sau cel prevăzut la art. 50 alin. (1) nu s-a prezentat, din motive imputabile lui, la convocarea prevăzută la art. 44;

f) copilul, beneficiar al unei pensii de urmaş, a împlinit vârsta de 26 de ani, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 48 lit. c);

g) pensionarul urmaş a fost condamnat, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru infracţiunea de omor sau tentativă de omor, comisă asupra susţinătorului.

(2) Datele referitoare la decesul persoanei, de natură să conducă la încetarea plăţii pensiei, în conformitate cu prevederile alin. (1) lit. a), se comunică de Ministerul Afacerilor Interne, prin Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date.

(3) Instanţele judecătoreşti au obligaţia să comunice, în scris, informaţiile de natură să conducă la încetarea plăţii pensiei, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunţate în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. g), casei de pensii sectoriale în evidenţele căreia se află pensionarul condamnat.

Art. 72.

(1) În sistemul pensiilor militare de stat, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze:

a) pensionarul şi-a stabilit domiciliul pe teritoriul altui stat, cu care România a încheiat convenţie de reciprocitate în domeniul asigurărilor sociale dacă, potrivit prevederilor acesteia, pensia se plăteşte de către celălalt stat;

b) pensionarul de invaliditate sau pensionarul urmaş prevăzut la art. 48 lit. c) ori cel prevăzut la art. 50 alin. (1) nu se prezintă la revizuirea medicală obligatorie sau la convocarea comisiilor centrale de expertiză medico-militară ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne ori Serviciului Român de Informaţii;

c) copilul beneficiar al unei pensii de urmaş, prevăzut la art. 48 lit. a), a împlinit vârsta de 16 ani şi nu face dovada continuării studiilor;

d) soţul supravieţuitor, beneficiar al unei pensii de urmaş, realizează venituri brute lunare pentru care, potrivit legii, asigurarea este obligatorie, dacă acestea sunt mai mari de 35% din câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat;

e) soţul supravieţuitor, beneficiar al unei pensii de urmaş, s-a recăsătorit;

f) soţul supravieţuitor, beneficiar al unei pensii militare de stat, optează pentru o altă pensie, potrivit legii, din sistemul public de pensii sau dintr-un alt sistem de asigurări sociale, neintegrat sistemului public de pensii;

g) pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul I sau II, se încadrează în muncă, cu excepţia situaţiei în care a fost ales consilier local ori judeţean;

h) pensionarul de invaliditate, gradul III, se încadrează în muncă depăşind jumătate din programul normal de lucru al locului de muncă respectiv, cu excepţia situaţiei în care a fost ales consilier local sau judeţean.

(2) În situaţia copilului, beneficiar al unei pensii de urmaş, în condiţiile prevăzute la art. 48 lit. b), care nu face dovada continuării studiilor, plata pensiei se suspendă începând cu data de 1 octombrie a anului în curs.

(3) Plata indemnizaţiei pentru însoţitor prevăzute la art. 41 alin. (1) se suspendă pe perioada în care pensionarul este internat într-o instituţie de asistenţă socială sau într-o unitate medicală specializată, în care se asigură supraveghere şi îngrijire permanente, cu excepţia situaţiilor în care pensionarul este nevăzător.

(4) Suspendarea plăţii pensiei şi/sau a indemnizaţiei pentru însoţitor se poate face şi la cererea pensionarului, situaţie în care suspendarea plăţii se face începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată cererea.

Art. 73.

În sistemul pensiilor militare de stat, reluarea plăţii pensiei se face, la cerere, după cum urmează:

a) începând cu luna următoare celei în care a fost înlăturată cauza care, potrivit legii, a dus la suspendarea plăţii pensiei, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 de zile de la data la care cauza suspendării a fost înlăturată;

b) începând cu luna următoare celei în care a fost depusă cererea, dacă depunerea acesteia s-a făcut după expirarea termenului prevăzut la lit. a);

c) de la data începerii anului şcolar, în situaţia în care suspendarea plăţii pensiei s-a făcut în temeiul prevederilor art. 72 alin. (1) lit. c);

d) începând cu luna următoare celei în care a fost depusă cererea de reluare a plăţii pensiei în cazul prevăzut la art. 72 alin. (4).

Art. 74.

(1) Încetarea, suspendarea sau reluarea plăţii pensiei, precum şi orice modificare a drepturilor de pensie se fac prin decizie emisă de casele de pensii sectoriale, în condiţiile respectării regimului juridic al deciziei de înscriere la pensie.

(2) Nu constituie modificare a drepturilor de pensie măsurile de indexare şi actualizare a pensiilor generate de evoluţia estimată a indicelui preţurilor de consum corelată cu creşterile medii salariale, acordate prin hotărâri ale Guvernului, cu excepţia primei actualizări reglementate de art. 60 alin. (1).

Art. 75.

Prevederile prezentei legi referitoare la stabilirea şi modificarea drepturilor, la încetarea, suspendarea şi reluarea plăţii acestora se aplică şi indemnizaţiilor acordate prin legi speciale, ale căror stabilire şi plată se află, potrivit legii, în competenţa materială a caselor de pensii sectoriale, cu excepţia situaţiilor în care legea specială de reglementare dispune altfel.

Art. 76.

(1) În sistemul pensiilor militare de stat pot cumula pensia cu venituri provenite din situaţii pentru care asigurarea este obligatorie, în condiţiile legii, următoarele categorii de pensionari:

a) pensionarii militari care beneficiază de pensie de serviciu;

b) nevăzătorii;

c) pensionarii de invaliditate gradul III, precum şi copiii beneficiari ai unei pensii de urmaş, încadraţi în gradul III de invaliditate;

d) copiii beneficiari ai unei pensii de urmaş, prevăzuţi la art. 48 lit. a) şi b).

(2) Soţul supravieţuitor, beneficiar al unei pensii de urmaş, poate cumula pensia cu venituri din activităţi profesionale pentru care asigurarea este obligatorie, potrivit legii, dacă acestea nu depăşesc 35% din câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Art. 77.

Pensionarii militari care realizează stagii de cotizare în sistemul public de pensii sau care realizează vechime în muncă în sistemele proprii de asigurări sociale neintegrate sistemului public de pensii şi care nu au fost valorificate la stabilirea pensiei militare de stat pot solicita stabilirea drepturilor de pensie în sistemul public de pensii ori în sistemele proprii de asigurări sociale neintegrate sistemului public de pensii, în condiţiile protocoalelor încheiate între entităţile implicate.

Art. 78.

(1) Deciziile de pensii pentru limită de vârstă şi anticipate ale pensionarilor militari rechemaţi în activitate sau care au redobândit calitatea de poliţişti ori funcţionari publici cu statut special în instituţii din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională se revocă.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică din ziua în care militarul, poliţistul sau funcţionarul public cu statut special a fost rechemat în activitate ori a redobândit calitatea de poliţist sau funcţionar public cu statut special.

(3) Instituţiile prevăzute la alin. (1) au obligaţia de a comunica caselor de pensii sectoriale, în termen de 15 zile, persoanele care beneficiază de pensie militară şi au fost rechemate în activitate sau au redobândit calitatea de poliţist ori funcţionar public cu statut special.

(4) La o nouă trecere în rezervă/încetare a raporturilor de muncă, vechimea care se ia în considerare la stabilirea pensiei militare de stat este cea valorificată la pensionarea anterioară, la care se adaugă timpul servit după rechemarea în activitate, respectiv timpul lucrat în calitate de poliţist sau funcţionar public cu statut special.

(5) În situaţia prevăzută la alin. (4), baza de calcul al pensiei este cea stabilită la art. 28.

Art. 79.

Beneficiarii drepturilor prevăzute de prezenta lege sunt obligaţi să comunice casei de pensii sectoriale, în evidenţele căreia se află, orice schimbare în situaţia proprie, de natură să conducă la modificarea condiţiilor în funcţie de care i-a fost stabilită sau i se plăteşte pensia, în termen de 15 zile de la data apariţiei acesteia.

Art. 80.

(1) Sumele neîncasate de către pensionar, reprezentând pensia pe luna în care a avut loc decesul şi/sau, după caz, drepturi restante de pensie, cuvenite şi neîncasate până la deces, se plătesc soţului supravieţuitor, copiilor, părinţilor ori, în lipsa acestora, celorlalţi moştenitori, în condiţiile dreptului comun.

(2) Sumele prevăzute la alin. (1) pot fi solicitate în cadrul termenului general de prescripţie.

CAPITOLUL III

Alte drepturi de asigurări sociale

Art. 81.

(1) În sistemul pensiilor militare de stat, în afara pensiilor se mai pot acorda, în condiţiile prezentei legi, următoarele drepturi:

a) tratament balnear şi de recuperare, în condiţiile legii;

b) ajutor de deces, conform prevederilor legale, în cazul decesului militarului, poliţistului sau funcţionarului public cu statut special, pensionarului militar ori al unui membru al familiei acestuia.

(2) Ajutorul de deces se acordă unei singure persoane, care face dovada că a suportat cheltuielile ocazionate de deces şi care poate fi, după caz, soţul supravieţuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul sau, în lipsa acestora, oricare persoană care face această dovadă.

(3) Dovada prevăzută la alin. (2) se poate face prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

(4) Cuantumul ajutorului de deces se stabileşte anual, prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

(5) În cazul decesului unui membru de familie, ajutorul de deces se acordă dacă acesta nu era asigurat sau nu avea calitatea de pensionar la data decesului.

(6) Se consideră membru de familie, în sensul alin. (5):

a) soţul/soţia;

b) copiii proprii, copiii adoptaţi, copiii aflaţi în plasament familial sau cei încredinţaţi spre creştere şi educare familiei, în vârstă de până la 18 ani ori, dacă îşi continuă studiile, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de ani, precum şi copiii incapabili de muncă, indiferent de vârstă, dacă şi-au pierdut capacitatea de muncă înaintea vârstelor menţionate.

Art. 82.

(1) Ajutorul de deces se suportă din bugetul de stat şi se acordă, la cerere, pe baza certificatului de deces.

(2) Acordarea ajutorului de deces nu este condiţionată de realizarea unei anumite vechimi în serviciu.

Art. 83.

Ajutorul de deces se achită în termen de 24 de ore de la solicitare de:

a) angajator, în cazul decesului militarului, poliţistului sau funcţionarului public cu statut special, respectiv al unui membru de familie al acestuia;

b) casa de pensii sectorială sau centrul militar zonal/judeţean/sector în cazul decesului pensionarului, respectiv al unui membru de familie al acestuia.

Art. 84.

(1) Ajutorul de deces se achită persoanei îndreptăţite sau mandatarului desemnat, prin procură specială, de către aceasta.

(2) Ajutorul de deces poate fi solicitat, pe baza actelor justificative, în cadrul termenului general de prescripţie, calculat de la data decesului.

(3) Cuantumul ajutorului de deces solicitat potrivit alin. (2) se achită la nivelul cuvenit la data decesului stabilit conform legii.

CAPITOLUL IV

Casele de pensii sectoriale

Art. 85.

(1) Casele de pensii sectoriale se înfiinţează în subordinea sau în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne şi Serviciului Român de Informaţii, după caz, ca structuri cu personalitate juridică şi cu sediul în municipiul Bucureşti.

(2) Casele de pensii sectoriale prevăzute la alin. (1) sunt succesoare de drept ale caselor de pensii sectoriale din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne şi Serviciul Român de Informaţii.

Art. 86.

Atribuţiile, organizarea şi funcţionarea caselor de pensii sectoriale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne şi Serviciului Român de Informaţii, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. 87.

Cheltuielile privind organizarea şi funcţionarea caselor de pensii sectoriale se suportă din bugetul de stat, prin bugetele instituţiilor publice în subordinea cărora funcţionează.

Art. 88.

În aplicarea prevederilor prezentei legi, casele de pensii sectoriale îndeplinesc, în principal, următoarele atribuţii:

a) asigură evidenţa, la nivel naţional, a tuturor beneficiarilor dispoziţiilor prezentei legi;

b) stabilesc cuantumul pensiilor din sistemul pensiilor militare de stat prin decizii, conform prezentei legi;

c) asigură evidenţa drepturilor şi obligaţiilor stabilite în sistemul pensiilor militare de stat, pe baza codului numeric personal, în condiţiile legii;

d) aplică prevederile convenţiilor internaţionale de asigurări sociale la care România este parte, precum şi ansamblul reglementărilor comunitare şi dezvoltă relaţii cu organisme similare în domeniul pensiilor militare şi asigurărilor sociale din alte ţări, în limita competenţelor prevăzute de lege;

e) organizează selecţia, pregătirea şi perfecţionarea profesională a personalului din domeniul pensiilor militare, în condiţiile legii;

f) asigură introducerea, extinderea, întreţinerea şi protecţia sistemelor automate de calcul şi de evidenţă;

g) asigură reprezentarea în faţa instanţelor judecătoreşti în litigiile în care sunt parte ca urmare a aplicării dispoziţiilor prezentei legi;

h) asigură exportul în străinătate al prestaţiilor stabilite potrivit reglementărilor legale în domeniu;

i) asigură evidenţa personalului prevăzut la art. 3 lit. a)c), pentru contribuţiile individuale la bugetul de stat;

j) îndeplinesc orice alte atribuţii stabilite prin dispoziţii legale.

Art. 89.

Realizarea atribuţiilor ce revin caselor de pensii sectoriale, potrivit legii, este supusă controlului Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne şi Serviciului Român de Informaţii, după caz.

CAPITOLUL V

Răspunderea juridică

Art. 90.

Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea materială, civilă, contravenţională sau penală, după caz.

SECŢIUNEA 1

Infracţiuni

Art. 91.

Completarea cu intenţie a formularelor-tip referitoare la stabilirea şi plata pensiilor cu date nereale, având ca efect denaturarea evidenţelor şi datelor referitoare la pensionarii militari, constituie infracţiune de fals intelectual şi se pedepseşte potrivit Codului penal.

SECŢIUNEA a 2-a

Contravenţii

Art. 92.

Constituie contravenţie următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni:

a) nerespectarea metodologiei şi a criteriilor de încadrare în condiţii deosebite şi speciale de muncă;

b) nerespectarea prevederilor art. 28 privind baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat;

c) nerespectarea prevederilor art. 79 privind obligaţia comunicării casei de pensii sectoriale a modificărilor intervenite referitoare la condiţiile de acordare a pensiei;

d) nerespectarea obligaţiei de a elibera la cerere actele prevăzute de lege, prin care se face dovada vechimii necesare stabilirii drepturilor de pensie, care sunt scutite de orice fel de taxe şi comisioane.

Art. 93.

(1) Contravenţiile prevăzute la art. 92 se sancţionează după cum urmează:

a) cele de la lit. c) şi d), cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei;

b) cele de la lit. a) şi b), cu amendă de la 1.500 lei la 5.000 lei.

(2) Limitele amenzilor prevăzute la alin. (1) pot fi actualizate prin hotărâre a Guvernului.

Art. 94.

Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 92 şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 93 se fac de către organele de control ale caselor de pensii sectoriale.

Art. 95.

Amenzile contravenţionale aplicate potrivit prevederilor art. 93 şi 94 constituie venituri la bugetul de stat.

Art. 96.

Dispoziţiile referitoare la contravenţii prevăzute la art. 9395 se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

CAPITOLUL VI

Jurisdicţia în sistemul pensiilor militare de stat

Art. 97.

(1) Deciziile de pensie emise de casele de pensie sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisiile de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne şi Serviciului Român de Informaţii.

(2) Procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicţional.

(3) Deciziile de pensie necontestate în termenul prevăzut la alin. (1) sunt definitive.

Art. 98.

(1) Comisiile de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne şi Serviciului Român de Informaţii sunt organisme de verificare ce examinează şi hotărăsc asupra deciziilor de pensie emise de casele de pensii sectoriale şi urmăresc aplicarea corectă a legislaţiei referitoare la pensiile militare de stat.

(2) Organizarea, funcţionarea şi structura comisiilor de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne şi Serviciului Român de Informaţii se stabilesc prin ordin comun al ministrului apărării naţionale, al ministrului afacerilor interne şi al directorului Serviciului Român de Informaţii, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(3) În soluţionarea contestaţiilor, comisiile de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne şi Serviciului Român de Informaţii adoptă hotărâri.

(4) Termenul de soluţionare a contestaţiei este de 45 de zile de la data înregistrării acesteia.

(5) În situaţia în care contestaţia nu este soluţionată de comisiile de contestaţii în termenul de 45 de zile, deciziile de pensie pot fi atacate la instanţa în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul.

Art. 99.

(1) Hotărârile comisiilor de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne şi Serviciului Român de Informaţii se comunică persoanelor în cauză şi caselor de pensii sectoriale interesate, în termen de 5 zile de la adoptare.

(2) Hotărârile comisiilor de contestaţii pot fi atacate la instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul, în termen de 30 de zile de la comunicare.

(3) Hotărârile comisiilor de contestaţii, care nu au fost atacate la instanţele judecătoreşti în termenul prevăzut la alin. (2), sunt definitive.

Art. 100.

Jurisdicţia în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale şi curţi de apel.

Art. 101.

Litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale.

Art. 102.

Cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul.

Art. 103.

Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel.

Art. 104.

Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicţia în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 105.

Cererile în faţa oricăror organe sau instanţe, precum şi toate actele procedurale în legătură cu litigiile, având ca obiect drepturi ori obligaţii de pensii militare de stat sau de asigurări sociale, sunt scutite de taxă de timbru.

CAPITOLUL VII

Dispoziţii tranzitorii

Art. 106.

(1) Dovada vechimii pentru stabilirea pensiei militare de stat, pentru perioadele anterioare datei intrării în vigoare a prezentei legi, se face cu actele prevăzute de legislaţia în vigoare, la data emiterii acestora.

(2) Perioadele de vechime în muncă realizate în grupa I şi/sau a II-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 care nu au fost asimilate stagiilor de cotizare în condiţii speciale, respectiv condiţii deosebite, se utilizează la reducerea vârstelor standard de pensionare, conform prevederilor art. 21 alin. (1).

(3) Constituie vechime şi perioada suplimentară la vechimea în muncă acordată în baza legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 pentru perioadele realizate în grupa I şi/sau a II-a de muncă.

(4) Adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă sunt valorificate numai în situaţia în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.

CAPITOLUL VIII

Dispoziţii finale

Art. 107.

(1) Cererile în legătură cu eliberarea actelor prevăzute de lege prin care se face dovada vechimii necesare stabilirii drepturilor de pensie sunt scutite de orice fel de taxe şi comisioane.

(2) Cererile prevăzute la alin. (1) se soluţionează în termen de 30 de zile de la data înregistrării.

Art. 108.

Militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special care au plătit contribuţie la Fondul pentru pensia suplimentară şi/sau contribuţia individuală la bugetul de stat beneficiază de un spor procentual la cuantumul pensiei stabilite în condiţiile art. 29, 30 şi 39, astfel:

a) 3% pentru o vechime a contribuţiei între 5-15 ani;

b) 6% pentru o vechime a contribuţiei între 15-25 ani;

c) 9% pentru o vechime a contribuţiei peste 25 de ani.

Art. 109.

(1) Pensiile militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special recalculate în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, revizuite în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările şi completările ulterioare, stabilite în baza Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, cele plătite în baza Legii nr. 241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, cu modificările ulterioare, precum şi pensiile stabilite în baza Legii nr. 80/1995, cu modificările şi completările ulterioare, devin pensii militare de stat în înţelesul prezentei legi şi se recalculează potrivit prevederilor prezentei legi, în raport cu vechimea valorificată prin ultima decizie de pensie.

(2) Prima actualizare prevăzută la art. 60 alin. (1) lit. a) se realizează în termen de maximum 24 de luni de la data primei majorări a soldelor de grad/salariilor gradului profesional şi/sau soldelor de funcţie/salariilor de funcţie ale militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special şi se aplică începând cu luna majorării acestor drepturi.

(3) Pensiile prevăzute la alin. (1) pot fi recalculate, în condiţiile prezentei legi, şi în situaţia depunerii de documente nevalorificate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, iar drepturile de pensie astfel recalculate se acordă, în termen de cel mult 24 de luni, începând cu luna următoare depunerii documentelor.

(4) Stagiile de cotizare nevalorificate la recalcularea pensiei conform alin. (3), precum şi cele realizate ulterior intrării în vigoare a prezentei legi se valorifică în sistemul public de pensii.

(5) Procedura de recalculare prevăzută la alin. (3) se stabileşte prin ordinul prevăzut la art. 60 alin. (4).

Art. 110.

(1) Pensiile militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special stabilite în baza Legii nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, se recalculează potrivit prevederilor prezentei legi, în raport cu vechimea valorificată prin ultima decizie de pensie.

(2) Recalcularea pensiilor prevăzută la alin. (1) se realizează în termen de maximum 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) Stagiile de cotizare nevalorificate la recalcularea pensiei conform alin. (1), precum şi cele realizate ulterior intrării în vigoare a prezentei legi se valorifică în sistemul public de pensii.

(4) Pensiile recalculate potrivit alin. (1) se cuvin începând cu luna următoare intrării în vigoare a prezentei legi şi se plătesc începând cu luna următoare celei în care se împlineşte termenul prevăzut la alin. (2).

(5) Persoanele care au realizat stagiu de cotizare în specialitate şi ale căror drepturi de pensie au fost stabilite de către casele teritoriale de pensii conform Legii nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, pot opta pentru recalcularea pensiei, în condiţiile prezentei legi, la casele de pensii sectoriale, în funcţie de ultimul loc de muncă din care au trecut în rezervă/retragere sau de la care le-au încetat raporturile de serviciu.

(6) Prevederile alin. (3) şi (4) se aplică şi în cazul persoanelor de la alin. (5), dacă cererea a fost depusă la casele de pensii sectoriale în termenul prevăzut la alin. (2).

(7) În situaţia în care cererea a fost depusă la casele de pensii sectoriale cu depăşirea termenului prevăzut la alin. (2), drepturile de pensie recalculate se cuvin şi se plătesc începând cu luna următoare depunerii cererii.

(8) Procedura de recalculare prevăzută la alin. (1) şi (5) se stabileşte prin ordinul prevăzut la art. 60 alin. (4).

Art. 111.

În situaţia în care se constată diferenţe între cuantumul pensiilor stabilit potrivit prevederilor art. 109 şi 110 şi cuantumul pensiilor aflate în plată se păstrează în plată cuantumul avantajos.

Art. 112.

(1) În cazul modificării numărului de urmaşi după intrarea în vigoare a prezentei legi, pentru o pensie stabilită pe baza legislaţiei anterioare, pensia de urmaş cuvenită soţului supravieţuitor se recalculează potrivit prezentei legi, cu păstrarea condiţiilor existente la data deciziei iniţiale.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul pensiilor de invaliditate stabilite pe baza legislaţiei anterioare, la modificarea încadrării într-un alt grad de invaliditate.

(3) Drepturile pentru urmaşii militarilor, poliţiştilor ori funcţionarilor publici cu statut special în activitate sau în rezervă, mobilizaţi ori concentraţi în unităţi militare, decedaţi ca urmare a unor accidente, catastrofe sau alte asemenea evenimente intervenite în timpul şi din cauza serviciului militar ori a unor misiuni şi operaţii în afara statului român, se indexează şi se actualizează, după caz, anual conform prevederilor art. 59 şi 60.

(4) Prevederile alin. (3) se aplică în mod corespunzător şi pensiilor prevăzute la art. 40.

Art. 113.

Litigiile care se referă la drepturile ce fac obiectul prezentei legi, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a acesteia, se vor judeca potrivit legii în baza căreia a fost stabilit dreptul.

Art. 114.

(1) Sumele încasate necuvenit cu titlu de pensie militară se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripţie de 3 ani.

(2) Sumele plătite necuvenit cu titlu de pensie militară prin intermediul caselor de pensii sectoriale se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei de pensii sectoriale respective, care constituie titlu executoriu.

(3) Debitele reprezentând pensii şi alte drepturi de asigurări sociale mai mici de 10 lei nu se urmăresc.

(4) Sumele rămase nerecuperate de pe urma beneficiarilor decedaţi nu se mai urmăresc.

Art. 115.

(1) Sumele încasate necuvenit cu titlu de pensie militară de stat, ca urmare a unei infracţiuni săvârşite de beneficiar, se recuperează de la acesta, de la data primei plăţi a sumelor necuvenite, plus dobânzile aferente, până la recuperarea integrală a prejudiciului.

(2) Sumele stabilite în conformitate cu prevederile alin. (1), rămase nerecuperate de la pensionarii decedaţi, nu se mai urmăresc.

Art. 116.

(1) Debitele provenite din drepturile de pensie din sistemul pensiilor militare de stat se recuperează potrivit legii şi se fac venit la bugetul de stat.

(2) La recuperarea debitelor în conformitate cu dispoziţiile alin. (1) se aplică prevederile Codului de procedură fiscală în materie.

Art. 117.

Bazele de date privind beneficiarii dispoziţiilor prezentei legi sunt proprietatea caselor de pensii sectoriale şi au caracter confidenţial.

Art. 118.

Cererile adresate caselor de pensii sectoriale constituite la nivelul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne şi Serviciului Român de Informaţii se soluţionează în termenul prevăzut de lege şi sunt scutite de orice fel de taxă.

Art. 119.

Cererile înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi se soluţionează conform normelor legale existente la data deschiderii drepturilor de pensii şi asigurări sociale.

Art. 120.

La stabilire, pensiile se rotunjesc din leu în leu în favoarea beneficiarului.

Art. 121.

(1) Diferenţele între cuantumurile pensiilor cuvenite pentru luna decembrie 2010 şi cele stabilite în baza Legii nr. 119/2010 şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările şi completările ulterioare, se restituie titularilor, la cererea acestora, în mod eşalonat, pe o perioadă de cel mult 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(2) Modalitatea de aplicare a prevederilor alin. (1) se va stabili prin norme aprobate prin hotărâre a Guvernului, emise în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. 122.

În termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoanele cărora li se deschide dreptul la pensie pot opta pentru modul de calcul al pensiei în baza prezentei legi sau a Legii nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 123.

Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2016.

Art. 124.

La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:

a) art. 1 lit. a) şi b), art. 4 alin. (1) lit. a), art. 5 alin. (1), (2) şi (3), art. 8, art. 9 lit. b) şi art. 11 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010;

b) art. 89 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare;

c) Legea nr. 241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 19 iulie 2013, cu modificările ulterioare;

d) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 31 ianuarie 2011, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările şi completările ulterioare;

e) art. II şi III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2011 pentru modificarea Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, precum şi pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor administrate privat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 22 noiembrie 2011, aprobată prin Legea nr. 108/2012, cu modificările ulterioare.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA
PREŞEDINTELE SENATULUI
CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

Bucureşti, 24 iulie 2015.

„Generalul”, aşa cum a fost

Published by:

Incep să scriu despre omul şi militarul Roland Pîrlogeanu rememorând clipele trăite de un tânăr locotenent în urmă cu peste 35 de ani, la prima sa întâlnire cu acesta. Era în amurgul unei frumoase zile de toamnă a anului 1974, când trenul personal Bucureşi –Constanţa, în zgomotul sacadat al roţilor purta un proaspăt locotenent spre întâlnirea sa cu destinul. Era pentru prima dată când acesta vedea minunăţiile lui Salygni, arcuri ce dăinuiau în timp pentru a uni veşnic ţara cu bătrânul pământ dobrogean. Era pentru acesta un tărâm nou, cunoscut doar din cântecele Elenei Roizen cântece în care, lotci plutind pe unduitoare ape, purtau harnici pescari spre iubirile lor, fete frumoase cu ochi măslinii, ducând pe umeri coşuri cu strugurii vinului de Murfatlar. Privind spre valiza mare din carton, nelipsită din „dotarea” proaspeţilor absolvenţi de şcoală militară, a cărei grutate fusese întregită din grija mamei cu provizii cât să saturi un pluton, tânărului ofiţer îi veneau în minte, căutând la piept ordinul de serviciu unde erau înscrise numărul unităţii militare şi garnizoana, versurile unui frumos cântec al lui Dan Spătaru ...vin la noi la Medgidia toamna când se coace via… Zgomotul trenului făcut la trecerea macazului i-a amintit ofiţerului că invitaţia lui Dan Spătaru, pentru el urma să se împlinească, trenul încetinind s-a oprit în staţia Medgidia, punctul final al scurtei călătorii, fiind începutul unui drum ce 1-a adus după ani, aici în mijlocul dumneavoastră. La coborârea din tren privirea i-a fost atrasă de un domn în uniformă militară cu insemnele gradului de locotenent colonel . Acesta, mic de statură, purtând o ţinută militară impecabilă, cu faţa ridată şi arsă de soare, cu o privire adâncă şi pătrunzătoare, având pe piept „cucul”, nelipsit de pe vestonul absolvenţilor Academiei Militare, cu paspoal roşu la caschetă, l-a făcut pe tânărul ofiţer să înţeleagă, că are în faţa sa un ofiţer de rang înalt şi în mod sigur aparţinând unităţii unde fusese repartizat. Printr-un gest discret,”omul cu privirea de gheaţă”, i-a făcut semn acestuia să se apropie. După prezentarea regulamentară, a raportat rostul sosirii sale pe aceste meleaguri şi a valizei cazone a cărei deplasare îi creease multe coşmaruri în ultima noapte petrecută acasă. Inţelegând situaţia, locotenent colonelul în câteva cuvinte precise şi fără echivoc , l-a lămurit pe locotenent cu privire la omul din faţa sa, cel ce va marca lui şi unei întregi generaţii de ofiţeri, maiştrii militari şi subofiţeri, destinul, evoluţia profesională şi a modului de raportare la cei din jur.

– Cheamă un , taxi, spune-i şoferului să te ducă la căminul de garnizoană, iar subofiţerului de serviciu, să te cazeze din ordinul comandantului garnizoanei.  ”

Aşa mi-am cunoscut generalul, omul care mi-a plăcut din prima clipă, omul pe care l-am ales ca model pentru drumul ce urma să-l parcurg în existenţa mea ca militar şi ca om. „Generalul”, pentru că aşa îl voi numi de aici încolo, era atunci când l- am cunoscut, comandantul R.40 Mecanizat şi atunci când vorbea de regimentul său, nu uita să adauge şi „Călugăreni”, reamintindu-ne prin aceasta, că slujim sub drapelul de luptă al unei unităţi glorioase ce şi-a marcat drumul în istorie cu morminte ştiute şi neştiute ale ostaşilor săi, de la graniţa dobrogeană a ţării, la porţile Moldovei, de la Oarba de Mureş la Carei, prin pusta ungară peste munţii Tatra, la porţile Vienei. Generalul care uneori spunea că are sânge kaki, s-a născut în ziva de 29 noiembrie 1931 în oraşul Cernăuţi, oraş cu profundă rezonanţă istorică. Probabil a avut o copilărie dificilă, marcată de evenimentele istorice ale momentului, pierdera de către România a oraşului în care s-a născut, exodul spre ţara mamă şi războiul. A îmbrăcat uniforma militară ca elev al Scolii Militare de ofiţeri de artilerie în ianuarie 1951, şcoală pe care a absolvit-o în august 1952 fiind avansat la gradul de locotenent. A primit comanda unui pluton de tunuri din compunerea R.280 Infanteie. In decembrie este numit comandant pluton aruncătoare 120 mm la Bg.53 MA, funcţie ce a deţinut-o până în septembrie 1954, când a fost promovat pe funcţia de comandant de baterie aruncătoare 120 mm la B.349 MA.
In august 1955 a fost avansat la gradul de locotenent major. Dăruirea, seriozitatea şi în mod sigur, rezultatele obţinute, au determinat promovarea sa în funcţia de locţiitor al comandantului pentru artilerie al Cp.MA din Bg.53 MA. Având încă gradul de locotenent major, susţine examenul şi este admis ca ofiţer elev la Academia Militară în anul 1957, azi Universitatea Naţională de Apărare. In timpul studiilor, în august 1958 este avansat la gradul de căpitan. După terminarea studiilor universitare în anul 1960, este repartizat în statul major al R.56 MA pe funcţia de ajutor al şefului de stat major cu pregătirea de luptă.După o lună de zile este numit locţiitor al şefului de stat major al B.3 MA din cadrul regimentului.In luna iunie a anului 1961,1a nici 30 de ani este numit comandantul B.3 I.Mo. din R.34 I.Mo.Topraisar. In decembrie 1962 este numit pe funcţia de şef de stat major la R.40 Mecanizat „Călugăreni”, la o lună după ce a fost avansat la gradul de maior. Ca şef de stat major de regiment sub comanda unui alt ofiţer, colonelul Dijmărescu, alt nume cu rezonanţă şi-a perfecţionat deprinderile organizatorice şi calităţile de ofiţer de stat major, rezultatele obţinute stând la baza numirii sale în august 1967 în funcţia de comandant al R.40 Mc. „Călugăreni”, funcţie deţinută timp de peste 12 ani, până în ianuarie 1979. In contextul evenimentelor din august 1968 în care regimentul a ocupat dispozitivul de luptă pe principalele direcţii de interzis de pe graniţa de sud-est, au fost puse în valoare calităţile personale arătate anterior şi gradul ridicat de pregătire a regimentului pentru a duce acţiuni de luptă. Marea majoritate a celor ce am avut cinstea de a-1 avea comandant, l- am cunoscut în această perioadă, o perioadă în care, având suficiente resurse materiale, regimentul cu ştatul de pace încadrat în proporţie de 70% , avea posibilitatea desfăşurării pregătirii de luptă acţionând cu subunităţi de valoare pluton, companie , batalion şi chiar regiment. A participat, acţionând în compunerea D.9 Mc.”Măreşeşti”la aplicaţii complexe în poligonul Cincu, ce au inclus mutarea regimentului dintr-o zonă de operaţii în alta, marşul pe roţi, îmbarcarea tehnicii şi personalului în eşalonul de transport pe calea ferată, debarcarea, reluarea marşului pe roţi, realizarea din mişcare a dispozitivului în vederea ocupării şi amenajării fâşiei de apărare a regimentului, pregătirea şi ducerea luptei, pregătirea şi întoarcera în garnizoana de dislocare la pace. Amintesc participarea de excepţie a R.40 Mc.la cea mai complexă aplicaţie cu trageri de luptă la eşalon regiment mecanizat înzestrat cu transportoare amfibii blindate ce a inclus şi forţarea Dunării. Având în statul major al regimentului oameni cu o bogată experienţă practică, ca mr.Tărcatu, şeful geniului, lt.col.Toma Mihai, şeful artileriei regimentului, lt.col.Toma Ovidiu, şeful biroului pregătirii de luptă, lt.col.Amănăloae, şeful serviciilor sub conducerea unui şef de stat major de excepţie, lt.col.Vâlceanu, generalul prin militarii de la eşaloanele subordonate şi-a pus în valoare realele calităţi de comandant, obţinând în urma acestor activităţi rezultate notabile şi ce e mai important, nu s-au soldat cu evenimente deosebite care să ducă la pierderi de vieţi omeneşti sau de armament şi tehnică de luptă. Ca urmare a acestor rezultete în decembrie 1968 a fost avansat la gradul de lt.col., iar în anul 1975, tot în decembrie, în urma susţinerii examenului de colonel, a primit acest grad.

General Roland Pirolgeanu

General Roland Pirolgeanu

     In calitatea sa de comandant de regiment era apreciat atât de superiori cât mai ales de subordonaţi, iar cei din urmă aveau un respect deosebit pentru acesta. Fie că gerul năpraznic şi vântul dobrogean Infigea ace de gheaţă în obrazul înfrigurat al soldatului, sau cuptorul lui august isca izvoare de sare de sub bonete şi caschete, el generalul rămânea acelaşi, cu uniforma impecabil călcată şi parcă totdeauna nouă, cu „dunga” de la pantalon în care te puteai tăia, bărbierit până la sânge, ( circula zvonul că executa această operaţiune de două ori pe zi ), militarul cu sânge kaki primea raportul în acordul muzicii militare, care uneori din cauza frigului , scăpa o notă falsă dintr-un instrument îngheţat ce nu trecea neobservată, iar privirea generalului aruncată şefului muzicii militare străbătea întreaga cohortă de alămuri şi tobe, încălzind subit muştucul trompetelor. După raport, generalul inspecta un pluton sau o companie, coşmarul începutului de săptămână a tinerilor ofiţeri, care, cu toată străduinţa nu se puteau ridica la nivelul cerinţelor acestuia. Incepea prin a verifica caietul comandantului de pluton, unde obligatoriu trebuia să fie trecut programul pe trei zile şi planurile conspecte pe ziva în curs.Acorda o deosebită atenţie întreţinerii armamentului şi echipamentului. Chiar dacă ţinuta soldatului era mai tot timpul uzată, ea trebuia să fie totdeauna curată şi călcată, iar lipsa unui nasture devenea o adevărată tragedie. Avea un deosebit simţ al dreptăţii, motiva prin aprecieri pozitive şi recompense băneşti pe cei ce obţineau rezultate foarte bune şi scotea în evidenţă neajunsurile celor cu performanţe mediocre. Nu s-a temut să promoveze în funcţii importante cadre tinere ,dându-le libertate deplină pentru a se manifesta creeativ pe plan profesional.
Dotarea regimentului cu transportoare amfibii blindate a impus necesitatea însuşirii de noi cunoştinţe tehnice de către ofiţerii de infanterie în special. I-a încurajat să folosească această tehnică în câmpul tactic, începând cu grupa şi terminând cu batalionul şi regimentul, să folosească transportorul ca un complex tehnic, utilizând atunci când era necesar,aparatura radio, cablestanul, instalaţia de reglare a presiunii în pneuri, a propulsorului în plutire şi a instalaţiei de vedere pe timp de noapte . Nu este lipsit de interes să vă, relatez că în calitate de comandant pluton mecanici conductori din cadrul şcolii de echipaje din cadrul regimentului, am asistat, cu puţină teamă mărturisesc, cum generalul s-a urcat pe primul transportor pregătit pentru deplasarea pe apă, s-a aşezat fără rezerve pe cutia blindată sprijinindu-şi picioarele pe scaunul comandantului şi ţinându-se cu mâna dreaptă de oblon, a ordonat mecanicului conductor să-1 pună în mişcare.După parcurgerea traseului prestabilit şi aducerea acestuia pe uscat generalul a sărit de pe acesta şi a exclamat ,”e bun!” E de prisos să mai spun că în ziva aceea toţi cei 60 de şoferi ce urmau să devină mecanici conductori au intrat şi au ieşit din apă la volanul transportoarelor. Generalul se dăruia cu aceeaşi abnegaţie şi activităţilor de socializare. Balurile şi revelioanele ce aveau loc uneori în Clubul unităţii sau Casa de Cultură veche a oraşului, locaţii rără pretenţii de a fi de lux, constituiau evenimente aşteptate de întreg corpul de cadre, prilej pentru toate doamnele să-şi etaleze rochiile, coafiurile şi talentele de dansatoare, iar pentru noi cei din prajma lui, prilej de deconectare şi pregătire pentru un nou început. Sosirea şi plecarea generalului era intâmpinată totdeauna cu o interpretare de excepţie a partiturii „Cavaleria Rusticană” de către muzica militară a regimentului urmată pe timpul evenimentului monden, de valsuri celebre şi tangouri ritmate şi senzuale. Pentru a încinge atmosfera, la semnul şefului, fanfara ataca hore, sârbe, brâuri şi alte dansuri din toate zonele de origine a participanţilor, programul fiind condimentat cu muzică orientală, grecească şi aromână. Rezultatul ? Rar putea fi văzut cineva în stare de ebrietate dar cu siguranţă toţi plecau mulţumiţi, nutrind dorinţa unui alt eveniment asemănător. Renumite erau şi joile, în care, în micuţa sală a Casei Armatei se putea dansa pe ultimile melodii apărute. Tot la Casa Armatei, sub sala de festivităţi, din ordinul generalului a fost amenajat un mic bar, cunoscut de tinerele cadre ca fiind „crama”, o locaţie discretă, curată, cu mobilier rustic, unde se putea servi o cină consistentă cu prietenele sau colegii, fără temerea că banii nu vor ajunge până la solda viitoare. Generalul era şi un părinte deosebit, iar unica fiică, Daniela, constituia soarele universului său. Parcă doar cu puţin timp în urmă, în zilele de duminică, cobora alături de tatăl său aleea principală a regimentului, proaspăt văruită, semn că soldaţii îşi făcuseră pe deplin datoria la „intreţinerea sectoarelor”. Acest copil zglobiu devenea serios şi tăcut atunci când tatăl său primea raportul ofiţerului de serviciu privind situaţia regimentului . Daniela era sufletul tatălui ei. Probabil când era mică generalul şi-ar fi dorit-o băiat, un băiat, care cândva, spre apus, când cascheta va fi fost înlocuită cu pălăria, el fiul, să comande eventual acelaşi regiment. Daniela, pentru a împlini visul generalului, a îmbrăcat uniforma militară, devenind ofiţer şi lector la Academia Trupelor de Uscat „Nicolae Bălcescu”din Sibiu, iar bunul Dumnezeu în mărinimia sa, a oferit generalului şansa să petreacă timpul asfinţitului însoţit de o frumoasă doamnă ofiţer, care acum, îmi place să cred, atunci când aşterne bucheţele de „nu mă uita”pe mormântul singuraticului general-tatăl ei, poartă nepreţuita uniformă. Este ştiut că visul omului şi militarului Roland Pîrlogeanu a fost acela de a purta pe epoleţi steluţele de general şi a dedicat acestui proiect strategic întreaga sa energie şi dăruire.Visul acesta părea a se spulbera când în ianuarie 1979 a fost încadrat la Biroul Invăţământ şi pregătire de luptă de la Centrul de pregătire al infanteriei şi tancurilor de la Făgăraş. Increzător în steaua-i călăuzitoare,cu spiritul său de învingător, generalul a renăscut din propria-i cenuşă şi a reluat urcuşul, greu dar sigur. Având o bogată experienţă profesională, la numai un an a fost numit ofiţer 1 în Secţia operaţii a A-2-a, iar în februarie 1981 este numit Seful Secţiei Invăţământ şi Pregătire de Luptă la Scoala de MM şi subofiţeri „Gheorghe Lazăr”, ca doar după 4 luni să fie numit şef catedră a armelor întrunite şi instrucţia tragerilor la aceeaşi instituţie. Un an mai târziu, în iunie 1982 este numit locţiitorul comandantului pentru infanterie, funcţie deţinută până în anul 1988 când este numit şef de stat major al Centrului de instrucţie al infanteriei şi tancurilor. La apogeul carierei sale în decembrie 1990, este numit comandantul Scolii Militare a ofiţerilor în rezervă Roman. Poate aşa Dumnezeu a îndeplinit dorinţa tainică şi nemărturisită a generalului dăruindu-i nu doar un fiu, ci batalioane întregi. La comanda acestei instituţii a rămas pănă când, prin Decretul nr.143 din 26.07.1993 emis de preşedintele României, este avansat la gradul de , general de brigadă şi trecut în rezervă. La apusul carierei a apărut şi steaua visului său, stea în numele căreea a sacrificat tot ce se putea sacrifica, mai puţin cinstea, corectitudinea, principialitatea, adevărul, dragostea faţă de cei din jur şi mai ales dragostea pentru soarele său, Daniela.
Cu steluţele de general pe epoleţi a plecat printre stele, acolo sus în căutarea camarazilor plecaţi ca şi el, prea devreme. Muzica militară, atât de mult iubită şi apreciată de generalul cu sânge kaki, l-a însoţit şi pe ultimul drum, înlocuind marşul de întâmpinare, cu tristul şi sfâşietorul marş funebru, ultimul marş, singurul marş ce generalul nu-l mai putea auzi, singurul marş, în cadenţa căruia nu mai putea păşi, ultmul marş în semn de omagiu adus militarului, camaradului şi părintelui ce a fost omul Roland Pârlogeanu. A fost însoţit de cei ce l-au cunoscut, purtându-şi în semn de respect, ţinuta militară îndoliată. Pe catafalc purtând uniforma îmbrăcată încă din tinereţe, îmi amintea de eroul copilăriei mele, Cidul, gata ca şi după moarte să poată fi biruitor. „Stingerea” purtată spre zări de o singură trompetă, marca sfârşitul unui destin, întoarcerea în pământ a unui militar de excepţie, un camarad devotat şi tată prieten, a celui care încă trăieşte prin noi, fie că ne cheamă Fratu ,Tomescu, Constantin, Pavel ,Dovleac, Bichescu, Marcu şi înşiruirea poate continua cu sute şi sute de nume care au luat ceva durabil de la acesta şi prin fiica sa Daniela. Salvele armelor gărzii de onoare au reuşit să acopere sunetul surd şi sinistru al pământului ce închidea pentru totdeauna uşa unui destin. Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere din garnizoana Medgidia, formată în parte din cadre ce au avut cinstea de a face parte din corpul de militari din subordinea sa şi i-au fost alături în momentele de maxime satisfacţii în calitate de comandant, s-a străduit şi a reuşit să obţină aprobarea de a purta numele de „Gr. Roland Pârlogeanu”.


 

Omagiu scris în semn de preţuire de col.(r) Pavel Ion cu deplinul acord al Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere „Gr. Roland Pirlogeanu”.

Medgidia, 7.11.2015.

Al Doilea Razboi Mondial de la 23.08.1944/ 25.10.1944 – Partea II

Published by:

Ca urmare a intelegerii intre Rusia, Germania si Bulgaria si a celor trei tratate: Pactul Ribentrop-Molotov de la 6 iunie 1939; Dictatul delaViena de la 30 August si Tratatul de la Cracovia de la 7 Septembrie 1940, sub presiune si amenintare cu forta, parti din teritoriul romanesc au fost anexate abuziv de Rusia si Bulgaria in 26-28 iunie, teritoriul intre Prut si Nistru cu o suprafata de 44.000km/p si 3.200.000 de locuitori. Partea de nord a Bucovinei cu tinutul Herta, cu o suprafata de 6000km/p si peste 500.000 locuitori, au fost anexate statului sovietic.

In septembrie 1940, Romania pierdea cuadrilaterul cu cele 2 judete Durostor si Sicaliacra.  La 19 August Romania mai avea 9 Divizii operative, 21 Divizii de instructie, 3 Detasamente, si 37 scoli militare, 5 centre de instructie si 4 brigazi de antiaeriana. In total Romania avea un numar de 1.077.009 militari in armata de uscat, 73.000 in aeronautica si 21.000 in marina militara. Mai avea 31.000 jandarmi si 10.000 premilitari. La 23 August 1944 cand s-a declansat insurectia armata in zona frontului erau pozitionate Armatele 3 si 4 si Corpurile 1 si 3 aeriene. In sudul Munteniei era dispus Corpul 2 teritorial iar in nordul Munteniei Corpul 5 teritorial. In Oltenia Corpul 1 teritorial si in sudul Transilvaniei, Banat si Crisana Armata 1-a, in capitala Marele Stat Major si Comandamentul Militar al Capitalei, in Dobrogea Corpul 2 armata cu Dvizia 91 si Divizia 10. La 23 August 1944 pe frontul romanesc se aflau 26 de divizii romane si 29 divizii germane trupele romanesti insemnand un numar de peste 248.000 de militari care au parcurs aproximativ 1700 km si au dus  lupte grele eliberand 1722 de localitati din care 21 de orase si luand aproape 118.000 prizonieri. Numarul militarilor morti in misiuni de lupta ar fi cam 170.000. De la 23 August si pana la 25 Octombrie 1944 Armata Romana a pierdut peste 58.000 de militari, eforturile Romaniei in acest razboi fiind evaluate la peste un miliard de dolari.

Dispunerea trupelor romane la 23 August 1944

Dispunerea trupelor romane la 23 August 1944

 

NOTA: In conformitate cu statutul de functionare al Asociatiei Cadrelor Militare in Rezerva si Retragere General Roland Pirlogeanu, CAP VI, PCT 15, AL 2, cu privire la: ” Angrenarea membrilor asociatiei pentru a participa  la dezvoltarea gandirii militare romanesti”mi-am adus contributia prin intocmirea  a 2 planse si prezentarea subiectelor acestora cu privire la participarea poporului si Armatei Romane in Primul Razboi Mondial si in Al 2-lea Razboi Mondial

Articol realizat de: Maistru Militar(RZ) RAGALIE Marin