Tag Archives: romania

La Multi Ani Romania 100

Published by:

Acum 100 de ani, la Alba Iulia!

„Și cât de sfântă era ziua aceea [1 decembrie 1918], cum se îmbrățișau românii, cât de senină le era fața, cum au uitat fiecare de ce religie, de ce confesiune și cărei clase aparține! Se vedeau că sunt fiii aceluiași neam, care se înfățișau nu numai în haine frumoase, ci curățindu-și și sufletul, ca astfel lepădând toate patimile și toate urile, să intre în pământul făgăduinței.” (Fragment din discursul lui Ștefan Cicio-Pop, rostit în Camera Deputaților la 1 decembrie 1932).

Din perspectiva statalității, Unirea Transilvaniei, Bantului, Crișanei și a Maramureșului cu României, din 1 decembrie 1918, reprezintă finalul de drum în procesul anevoios al făuririi statului național unitar român. Zorii statului român se află cu aproape 60 de ani în urma anului 1918, în anul 1859, când sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, Moldova și Țara Românească se unesc într-un nou stat, România. De la acel eveniment au trebuit să treacă mulți ani, plini de evenimente tragice, precum participarea la Primul Război Mondial sau Războiul ruso-turc (Războiul de Independență al României) până ca românii să poată să facă pasul final, la 1 decembrie 1918, România Mare. Prin urmare, în anul 2018, statul național unitar român împlinește frumoasa vârstă de 100 ani, motiv să sărbătorim și să ne bucurăm de cei 100 de ani de Românie, altfel spus, de Centenarul României.

100 de ani de stat național

România este un stat național pentru că frontierele teritoriului României corespund cu arealul în care locuiesc românii – o populația omogenă din punct de vedere lingvistic, cultural și religios.

Crearea statului național a fost rezultatul unui efort etapizat, susținut pe parcursul mai multor secole. Marea Unire din 1918, implicit Unirea de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, reprezintă punctul final al proiectului România, stat național. Pentru ca România să devină stat național a avut nevoie de:

100 de ani de stat unitar

Pentru a fi stat unitar, România trebuia să fie o singură entitate statală, iar administrația sa centrală să aibă autoritate asupra întregului teritoriu locuit de români.

La începutul existenței sale ca stat, în perioada 1859-1862, România a fost un stat dualist. După Convenția de la Paris, Moldova și Țara Românească au format Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești, un stat dualist, cu două entități statale, cu două guverne, două parlamente și doi domni. Dubla alegere ca domn a lui Cuza din 1859 a fost sprijinită de masele de români și a confirmat dorința acestora de unitate. Prin constituția din 1866, Principatele Unite Române se autointitulează România și se proclamă un singur stat indivizibil.

Statul unitar se desăvârșește în 1918, odată cu înfăptuirea Marii Uniri. Începând cu 1 decembrie 1918 (tehnic puțin mai târziu, în 20 aprilie 1920), data la care ultimele provincii românești s-au unit cu patria-mamă, România își exercită autoritatea de la București, asupra întregului teritoriu locuit de români.

Preluat de pe: centenarulromaniei.ro

Dreptul de a vota si mandria de a fi roman

Published by:

Forma incipienta a democratiei se pierde in negura timpului cu mare probabilitate fiind comuna Atenei si Romei  unde reprezentantii  tarabostesi intrau in senat iar plebea (vulgul) avea dreptul de a participa la lucrarile senatului si ce era mai important, avea drept de vot. Si uite asa germenii democratiei au evoluat, au prins radacini ajungand in secolul al  XVIII – lea la democratie dezvoltata  unde drepturile fundamentale ale omului, legea si justitia devin puteri ale statului; proprietatea este ocrotita sau garantata; concurenta si economia de piata sunt generalizate, devenind motoarele dezvoltarii socio-umane.

Se spune ca votul este esenta democratiei ca el, votul, trebuie sa fie universal, egal, direct, secret si liber exprimat. Pana aici totul miroase a democratie pura. Ne fiind un democrat autentic este de la sine inteles ca nu mi-am putut explica votul de la referendumul pentru destituirea presedintelui cand 7,5 milioane de voturi au fost neputincioase in fata a celor aproximativ un milion de voturi. Atunci mi-am adus aminte de o maxima apartinand unui mare democrat  Stalin, care afirma: ” Nu conteaza cati voteaza, conteaza cine numara” asa ca m-am linistit cand am vazut reprezentantii democratiilor model din lume:  SUA, Germania, Anglia, afirmand ca asa este corect ca 7,5 milioane de voturi sa nu conteze si ca un milion de voturi devin reprezentative. Am incercat sa realizez un sistem matematic in care 7,5 sa fie mai mic decat 1 si nu am reusit. Atunci mi-am amintit de o maxima apartinand poetului nepereche Mihai Eminescu: ” Egalitatea nu exista decat in matematica” , pacat ca nu mai este printre noi pentru al putea contrazice.

Tot in spiritul votului ne-am prezentat in 2012 pentru a amenda serios „Ciuma Portocalie” condusa de Basescu – Udrea – Boc si grupul lor de borfasi si hoti. Asa a si fost; votul a fost covarsitor pentru o alianta politica iar „jucatorul” s-a vazut nevoit sa-l accepte pe Ponta pentru functia de prim-ministru. Guvernul Ponta a incercat si in multe situatii a reusit sa faca cate ceva pentru cetateni, pentru poporul roman. Ce avem astazi?

Au iesit 3 speriati, bine platiti din exterior dar si din interior de oamenii ” guvernului meu” si la ce am ajuns? ; 30, 40, 50, 100 de mii de „tineri frumosi si liberi” au invins impotriva a peste 10 milioane de voturi. Halal democratie!

O ultima situatie care are in centrul ei este votul: Am mers la vot sa ne alegem presedintele si ce aflam 4 > 2 si in final 2 castiga cu 6 la 4. Si cine a castigat? Dacul Iohannis! Cine este prim-ministru? Votatul Ciolos ( semnatura Putin cu Soros). Cine conduce serviciile secrete? Geto-Dacii cu tichie Helvig si M.R.U. ! Si sunt sigur ca putem continua asa la nesfarsit.

Dece sunt mandru ca sunt roman?

  • Ca fac parte dintr-o populatie, nu un popor de sclavi proletari.
  • Pentru ca in Romania toti strainii vorbesc, mai putin cei care ar trebui sa vorbeasca.
  • Pentru ca tot strainii ne-au luat totul, ma putin dreptul de a ne tîrî.
  • Pentru ca ne vindem tara hectar dupa hectar, oracarui strain, pe bani putini.
  • Pentru ca am intrat in NATO si UE si nu mai avem armata decat de Ziua Nationala, padurile, gazele naturale, fug in Austria; materialele de constructii au fugit la „sora noastra mai mare”  Franta; energia acestui neam a evadat in Italia si Germania.

Mai am cel putin 100 de motive sa fiu mandru ca sunt roman, dar deocamdata ma opresc aici.

De Col. Fratu.

Imnul Romaniei

Published by:

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inimă duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ!

_______________________________________________________

Istoria imnului

Începând din 1848, „Deșteaptă-te, române!” a fost un cântec foarte drag românilor, insuflându-le curaj în momentele cruciale ale istoriei, cum ar fi Războiul de independență (18771878), primul și al doilea război mondial. Mai ales în timpul crizei după lovitura de stat de la 23 august 1944, când România s-a detașat de alianța cu Germania lui Hitler, alăturându-seAliaților, acest imn a fost cântat în mod spontan de toți și emis pe toate stațiile radio.

În ziua revoltei de la Brașov, din 15 noiembrie 1987, muncitorii de la uzinele de Autocamioane au început să cânte această melodie, mulți dintre ei nemaiștiind versurile. Cu toate acestea melodia a continuat fără întrerupere.

Pe 22 Decembrie, în timpul revoluției anticomuniste, imnul s-a înălțat pe străzi, însoțind uriașele mase de oameni, risipind frica de moarte și unind întregul popor în sentimentele nobile ale momentului. Astfel, instituirea sa ca imn național a venit de la sine, impunându-se generalizat, fără șovăială, sub formidabila presiune a manifestanților.

Prima înregistrare a melodiei s-a făcut pe disc, în 1900, în SUA, în interpretarea solistului Alexandru Pascu. Abia în 1910, fanfara Batalionului 2 Pionieri din București reunită cu fanfara Regimentului Ștefan cel Mare din Iași au realizat cea dintâi înregistrare instrumentală. În același an, corul „Ion Vidu” din Lugoj a înregistrat pentru prima dată pe disc varianta corală.

Semnificația imnului

Titlul „Deșteaptă-te, române!” este în același timp social și național; social, deoarece impune o permanentă stare de a asigura tranziția către o lume nouă; național, deoarece alătură această deșteptare tradiției istorice. Imnul conține acest sublim „acum ori niciodată”, prezent și în alte imnuri naționale, de la „paion”-ul cu care grecii au luptat la Marathon și Salamina până la „MarseillezaRevoluției franceze.